Artă și Creație

Când stai în fața Crucii, ești cel mai fericit,
din ea primești putere și har nebiruit!
Ea sufletul ți-nvie din moartea cea mai grea
și te ridică-n Slavă prin Duhul Sfânt din ea!…

Când te căiești la Cruce, ești fiul regăsit,
întors din lumea largă la Sânul cel Iubit.
Pe calea de lumină te poartă ne-ncetat,
‘nălțându-te-nspre Ceruri în zbor înmiresmat!

Când vii la Domnul Dulce, ești dezlegat deplin
de-a lui satan robie, de lanțuri și de chin,
și-n locul lor Iubirea El ți-o revarsă-n dar,
s-aprinzi a ei văpaie pe-un nesfârșit hotar…

Când de Hristos te-apropii, tot Cerul ți-e deschis;
în El găsești destinul cu împliniri de vis.
Sfânt farmec și cântare și desfătări șuvoi,
din El răsar spre tine în forme tot mai noi…

O, vin-acum la Cruce, la Jertfa de pe ea,
căci numai prin Golgota viață poți avea!
Primește-L azi pe Domnul, pe Mielul cel Jertfit,
să ai a Lui iertare, să poți fi mântuit!…

(Dedicată mamei mele, Așchilean Nastasia,la împlinirea vârstei de 92 ani
-miercuri, 13 martie 2013, dată suprapusă cu alegerea papei Francesco)

Cornel Așchilean

 

Preasfântă Fecioară

Preasfântă Fecioară,
Crin din Raiul Sfânt,
dulce iar coboară
la noi pe pământ!…

Cu a ta prezenţă
să ne fericeşti
şi cu indulgenţă
spre noi să priveşti…

Căci suntem în patimi
şi în mari nevoi;
curăţă din inimi
orişice noroi!

Roagă-te, Fecioară,
să fim mântuiţi
şi de-orice povară
să fim izbăviţi!…

Mila-ţi ne-nsoţească
pe-al vieţii drum,
ca-n noi să rodească
pocăinţă-acum!

Du-ne pe-a ta cale
de trăiri cereşti;
cu rugile tale
să ne întăreşti!…

Dulce ne-nveşmântă,
în alb strai să fim
şi în lupta sfântă
fă să biruim!

Şi ne-ajută viaţa
s-o sfârşim frumos,
să vedem toţi Faţa
Domnului Hristos!!…

Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Aşchilean

 

Douăzeci de ani de Oaste

 

Douăzeci de ani de Oaste în „Cetatea cea Eternă”,
ne-ai purtat cu drag, Isuse, pe-a iubiri-Ți dulce pernă
și ne-ai întărit în lupte, stând mereu în fruntea noastră,
conducându-ne cu grijă din Tăria Ta albastră.

Ne-ai păzit de multe curse, de căderi și de ispite
și ne-ai vindecat de multe lovituri și răni primite,
păstrându-ne-n legământul ce-am făcut cu Tine-odată,
prin a Ta credincioșie, în Lucrarea-Ți minunată.

Ne-ai vegheat cu îndurare, ocrotindu-ne-n toți anii,
în diaspora, departe de-ai noștri sfinți, veteranii,
cu nespusă bunătate, cu răbdare și blândețe,
să-Ți putem privi și-aicea strălucirea sfinte-Ți Fețe…

Ca și până-acum și astăzi, Duhule, ne-nflăcărează
pregătindu-ne de lupta mântuirii ce urmează,
pentru ca și Roma astăzi și în viitor să poată
să învie sufletește, să se mântuiască toată!…

Te rugăm în clipa asta, Doamne, Tu ne întărește,
de-ndoieli, de vanitate, de-orice rele ne ferește!
Suflă iar, Vântule Sfinte, peste-ntreaga Ta Oștire,
cum ai făcut și-altă dată, s-o aduci la retrezire!

Să renaști o Oaste Sfântă, iar de luptă pregătită,
împlinindu-și sublim slujba la care a fost menită,
ca pe tot întinsul lumii stăpânite de păcate
să răsune goarna luptei mântuirii mai departe…

Pân’ la margini de-orizonturi și-n a’ timpului lungi ramuri
să conduci în bătălie ale Oastei Crucii flamuri,
ca pe tot pământul nostru și de-acum până-n vecie,
să-Ți aducem, Drag Isuse, toată slava numai Ție!…
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 

 

Iosif, copilul-profet (eseu)

Zăpada și frigul se întinde și stăpânește încă necruțător și absolut crestele și văile Munților Apuseni, ca într-o împărăție a înghețului…
Doar ici și colo câte un firicel de ghiocel își scoate îndrăzneț mugurul ce răzbate prin stratul gros al întinsului alb imaculat al zăpezii, gata să explodeze mirific și mirabil într-o candidă, fragilă, gingașă floare ce anunță sfârșitul iernii…
Neaua, viscolită în troiene de vântul năpraznic și stăpân peste zările albe, își anunță și așteaptă, cu o zburdălnicie stângace și potolită, finalul simfoniei existenței!…
Într-o casă din Certege, pe o culme scăldată și dominată de imperiul ninsorii, un suflet credincios citește în Psaltirea dăruită de Avram Iancu, comoara cea de preț nemuritor!…
Ana, apelată Anuța, se roagă cu suflet cald și înălțător pentru copilul pe care îl poartă, îl hrănește și-l ocrotește în pântece și care așteaptă parcă nerăbdător mijirea sau ivirea în această lume.
Amintindu-și de-o Ană credincioasă din îndepărtatul Israel, de mama profetului Samuel, de rugăciunea și promisiunea ei făcută Domnului, se roagă cu același duh fierbinte de foc ceresc extatic incendiator ale inimilor omenești, cu aceeași ardoare a dorului sublim iubitor de Dumnezeu:
– Doamne, dacă va fi fecior, pe acesta ți-L voi dărui cu totul Ție, să fie slujitorul Tău, prin care să Te-nduri de oameni!…Pe acest copil vreau să-l închin Ție, să fie o mângâiere și o binecuvântare pentru cei aflați în suferință, în durere, în lipsuri…și să fie un eliberator al Tău pentru cei năpăstuiți și căzuți în robia alcoolului, a tabacului, a desfrâului, a minciunii, hoției, a lăcomiei sau risipirii, a patimilor, a trăirilor deșarte pustiitoare, a petrecerilor oarbe și întunecate, a întinării, bolii și morții sufletești, a sărăciei, suferinței și înghețului păcatelor de tot felul!… Fă-l un sfânt al Tău, un vas ales al milei Tale pentru noi pământenii!…
O durere drastică îi întrerupe fulgerător rugăciunea.
– Dumitre, soțul meu iubit, cheamă repede moașa căci mi-a venit sorocul nașterii!…O, Doamne, ajută-mi să pot trece cu bine și peste acest val și prag al durerii!…
Moașa veni îndată și asfel se născu, în ziua de sâmbătă, 3 martie 1888, cel de-al patrulea copil în familia Dumitru și Ana Trifa din Certege, Munții Apuseni.
O bucurie fără seamăn cuprinse familia și pe toți cei care au auzit vestea venirii pe lume a micuțului moț, ales și destinat de Domnul să fie profet al Său.
– M-am rugat lui Dumnezeu și Fecioarei Maria pentru el, zise Anuța cald lui Dumitru, să aibă un suflet credincios și dacă va fi fecior, să fie un slujitor al Lui! Vreau ca el să ajungă preot, să fie rugător către Hristos pentru sufletele noastre sărmane!…Uite că Domnul m-a ascultat, mi-a citit gândurile, a văzut dorința fierbinte a sufletului meu cu privire la odorul meu și destăinuirea mea spusă Lui, care mi-a venit dintr-o dată, pe nesimțite în străfundul inimii mele, când mi-am adus aminte de Ana, mama prorocului Samuel din vechime! De aceea, știu că-i de la Domnul gândul acesta, dorința și rugăciunea pe care El mi le-a dat și inspirat să le rostesc în adâncimea și cu toată ardoarea ființei mele proșternute înaintea Lui!… Lăudat să fie în veci Dumnezeu căci mi-a insuflat și ascultat rugăciunea și uite, ce băiețel frumos și drăgălaș mi-a dat, ca un îngeraș!…El este o binecuvântare și o bucurie pentru noi toți, un dar al Celui de Sus și să fie un rugător către El pentru noi și un cinstitor al Sfintei Fecioare!…
– Facă-se voia Domnului, zise Dumitru vibrând profund de fior sfânt și radiind de fericire!…
Și lacrimi de iubire, mulțumire și recunoștință li se iviră în gene și li se prelingeau cald, liniștit, tăcut și senin pe obraji, căzând în leagănul lângă care stăteau de-o parte și de alta a lui, privind smeriți, uimiți, contopiți sufletește și extaziați ca-ntr-o solemnă, înălțătoare și divină liturghie și transfigurare spirituală taborică, gingașul, frumosul și prețiosul lor fiu minunat, venit ca din cer în casa și familia lor caldă, primitoare, recunoscătoare lui Dumnezeu și rugătoare către El!…O lacrimă a inocenței și iubirii materne sfinte căzu fierbinte și pe obrăjorul îngeresc, imaculat al odraslei sosite parcă din ancestral. Atunci plăpândul nou-născut fiu de moț, deschise ochii lui celești și naivi, spărgând tăcerea cu un gângurit de bucurie a venirii pe lume, urmat de un scâncet de durere și de prevestire a suferinței ce va urma în viața lui!…Apoi, liniștindu-se dintr-o dată, se opri din plâns, continuându-și odihna de dinainte.
Dumitru spuse hotărât:
– Îl vom boteza peste trei zile, marți, în 6 martie. Părintele abia așteaptă să ni-l boteze!
– Dar cum să-i punem numele?-întrebă Anuța cu emoție sfântă în glas.
– Cum vrei, Anuța, iubita și credincioasa mea soție!- zise Dumitru și o sărută dulce pe frunte. Domnul să-ți lumineze mintea, gândul și inima, să-i pui numele care este cel mai potrivit pentru el.
Anuța, fără să se gândească mult, zise aproape instantaneu, inspirată de Sus:
– Atunci să se numească Iosif, de la Iosif cel vândut de frații lui, dar care a fost o binecuvântare și o salvare pentru frații lui și pentru tatăl său Iacov. Să fie, la fel și el, o binecuvântare și un salvator trimis de Hristos pentru frații lui, pentru toți cei care îl vor auzi ori îi vor citi cuvintele Evangheliei lui Hristos propovăduită de el și o vor primi pentru mântuirea lor!…
– Amin!- zise Dumitru profund mișcat sufletește și vărsară din nou împreună lacrimi de adorație, slavă și dragoste eternă pentru Dumnezeu!…
…Plecați-vă frunțile înalte și semețe, munților, tresăltați de bucurie codrilor și curgeți în clipocit și în susur suav de slavă pentru Dumnezeu, apelor, dar mai ales smeriți-vă inimile, oamenilor, înaintea Domnului, pentru lucrările Lui mărețe, căci a cercetat încă o dată pământul, privind spre el și  spre noi, locuitorii lui, cu Ochi desăvârșit de senini și iertători și cu o Inimă plină de iubire și de îndurare nemărginită, fiindcă suntem creația mâinilor Sale Divine, plăsmuirea asemănării Lui, trimițându-ne un profet în Munții Apuseni, pentru România și pentru întregul pământ, pe iubitul și binecuvântatul Său slujitor și martir, copilul Lui ascultător și supus Lui în toate până la moarte, părintele nostru sufletesc în Hristos, Iosif Trifa (1Cor. 4:15-16), profetul vremurilor noastre și al tuturor veacurilor!…
…Mulțumim veșnic Ție și Te adorăm mereu, Părinte Etern, pentru nespusa și nesfârșita Ta bunătate față de noi pământenii, căci ai trimis pe Fiul Tău să moară pentru răscumpărarea, mântuirea și fericirea noastră și pe Duhul Sfânt în lume pentru binecuvântarea, îndrumarea, mângâierea și salvarea noastră!…
Mulțumim și Te slăvim nesfârșit, Fiule Divin, căci ai acceptat, trimis fiind de Tatăl, să mori din Dragostea Ta nemărginită pentru noi și mântuirea noastră, apoi ai trimis pe apostolii, pe martirii și pe sfinții Tăi în lume, de-a lungul veacurilor, pentru chemarea ei la Tine, la jertfa Ta mântuitoare, iar în vremile din urmă ai ales și trimis pe solul și profetul Tău, pe vestitorul și martirul Tău, Isuse Drag și Veșnic Adorat, să trezească țara și lumea din somnolența păcatului, s-o ridice prin puterea Ta din prăpastia înfiorătoare și ademenitoare a decăderii morale și spirituale a iadului veșnic și să salveze sufletele tuturor celor care Te primesc, Te ascultă și Te iubesc, eliberându-i prin harul Tău infinit din letargia și robia firii și a diavolului!…
Și mulțumim Ție și Te adorăm veșnic, Duhule Sfinte, pentru mesajul mântuitor al Oastei Domnului răspândit prin puterea, inspirația și înflăcărarea Ta, pentru ca toți cei care voi auzi și primi acest mesaj al Salvării de la Golgota, să se întoarcă la Tine prin pocăință sinceră și statornică, să se nască din nou în actul legământului de predare Ție, devenind suflete vii în Biserica Ta cea Vie, Dumnezeule, ca astfel toți împreună să-Ți aducem slavă nemăsurată Numelui Tău Etern în Împărăția Ta Unică, fără de Apus, închinându-ne cu toții veșnic Ție, Părinte Creator Suprem și Ție, Fiule Divin, care Te-ai Întrupat și Jertfit pentru mântuirea noastră și Ție, Duhule Sfinte, Mijlocitorul Noului și Eternului Legământ, în temeiul Jertfei Tale de la Golgota, Isuse, de acum și până-n vecii vecilor! Amin.
Slăvit să fie Domnul!

 Cornel Așchilean
 

 

 

Am fost cu sfinții-naintași

Am fost cu sfinții-naintași
ca într-un vis de-o clipă,
ce a zburat așa grăbit
pe-a timpului aripă!

Cu cât mai mult mă-ndepărtez
de-aceste clipe sfinte,
cu-atât mai dragi și vii îmi sunt
când mi le-aduc aminte!…

Și cu părinții mei cei sfinți
am fost mulți ani din viață
și îmi rămâne far ceresc
nestins a lor povață…

Viața trece iute-n zbor
ca frunza călătoare,
dar ce-am trăit frumos cu-ai mei
rămâne-un dulce soare!

Cu cât mă-ndepărtez de ei,
mi-e parcă tot mai vie
și scumpă amintirea lor
de pace și-armonie…

Dar, Domnul, va aduce-o zi
să fim iar împreună,
nedespărțiți pe veci apoi
în Casa Lui cea Bună!…

Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 

 

 

 

Biserică

Biserică, ești foc și-avânt,
născută-n Cincizecime,
Lucrarea Duhului cel Sfânt
spre Raiul care vine!…

Biserică, ești numai flori
pe-a Mirelui tău Cale,
gătită-n straie și splendori
din nimbul Crucii Sale!…

Biserică, ești numai dor
și-avânt sublim spre Soare,
un cântec dulce și un zbor
spre Marea Sărbătoare!…

Biserică, ești mir de nard
pe Trupul Sfânt pe care
se-aștern luceferi vii ce ard
în sfântă contemplare!…

Biserică, ești grai divin
în lumea asta moartă,
cuvinte de balsam și-alin
ce schimbă a ei soartă!…

Bisercă, izvor ceresc
de cânt și poezie,
ești un Tabor duhovnicesc
de pace și frăție!…

Cu ale tale rugăciuni
la Tronul Sfânt ‘nălțate,
înfăptuiești mereu minuni
de suflete salvate!…

În Ceruri ești cu Prințul Drag,
unită pe vecie,
iar pe pământ aștepți în prag
veșmânt de cununie!…

Biserică, ești rod în pârg,
cu Domnul contopită,
Mireasa Lui gătită-n sârg
de Nunta-nveșnicită!…

Biserică, ești în Isus,
a Lui Identitate
și în Vecia cea de Sus
vei fi cu El în toate!…

Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 

 

 

 

Te-ai Înălțat

Te-ai Înălțat cu Slavă de pe pământ la Cer,
ca într-o simfonie de ‘nalt și sfânt mister;
când Jertfa-Ți și Lucrarea aici Ți-ai împlinit,
Te-ai Reîntors la Tatăl să-i fii nedespărțit!…

Tu-nvingătorul morții și-al iadului noroi,
deschis-ai Raiul Dulce la Tatăl pentru noi
și-n armonii de cântec sublim și ne-ncetat
Te-ai Înălțat în Locul de unde-ai fost plecat…

Tot Cerul izbucnit-a în îngerescul cor,
căci Te-ai Întors Acasă pe veci Biruitor!
Părinte-al Veșniciei și-al Păcii Împărat,
Te-ai Înălțat în Slavă-Ți de Ceruri Aclamat!…

În urmă-Ți ucenicii rămas-au insoliți,
cu inima și ochii spre Ceruri pironiți
și cum priveau la Tine, un nor li Te-a ascuns;
nemaivăzându-Ți Chipul, ei așteptau răspuns…

Doi îngeri ca doi oameni în alb înveșmântați
Tu le-ai trimis deodată, să fie-mbărbătați,
zicându-le că iarăși, Isuse, vei veni,
la fel cum Tu la Ceruri ai mers în plină zi.

Te-ai despărțit trupește de ucenicii Tăi
cu ochii și cu glasul și inima-n văpăi,
afară din cetate spre-al Betaniei loc,
unde-ai găsit, Isuse, iubirea cea de foc…

Le-ai spus să stea-n cetate spre-a fi-mbrăcați de Sus
cu-a Duhului putere cea fără de apus,
pentru-a-Ți fi martori vrednici în lume-aici mereu,
purtând a Ta Iubire, Isuse-Dumnezeu…

Cu mâinile-Ți străpunse pentru-al nostru păcat,
spre-apostoli ridicate, i-ai binecuvântat,
apoi cu-a Ta ‘nălțare ca gândul infinit
lăsat-ai lumea-aceasta în care Te-ai Jertfit!…

…Dar Tu cu noi ești, Doamne, acum și-n Veșnicii
căci Tu cu noi în Ceruri dorești pe veci să fii
și pe pământ, Isuse, cu drag veni-vei iar
să ne aduci cu slavă a Ta răsplată-n dar!…

Cornel Așchilean

 

 

Să ne-nnoim prin Duhul

Să ne-nnoim prin Duhul în orice zi și ceas,
căci clipele vieții câte ne-au mai rămas,
ne-ndeamnă la o sfântă trăire-a lor de zor,
căci viața trece iute, iar omu-i muritor!…

Cine ascultă-ndemnul Divinului Cuvânt
și la Hristos se-ntoarce în Nou-I Legământ,
urmâdu-L cu credință, apoi, pân’la sfârșit,
va fi de Domnul Slavei în Ceruri răsplătit!

Dar cine nu se-ntoarce cu drag la Dumnezeu,
ori nu-L ascultă-n totul, trădându-L tot mereu
și în păcate moare, de lume înșelat,
de la Divina Față pe veci va fi-alungat!…

O, nu-i o joacă viața, spre-a o trăi-n păcat,
ci trebuie trăită în Duhul Sfânt, curat,
căci pentru viața noastră Hristos pe-a Sa Și-a frânt
să ne-o-ndumnezeiască, s-o-nvie din mormânt!…

De-aceea și noi astăzi și până la sfârșit
să ne ‘nnoim prin Duhul în mod desăvârșit,
căci numai trăind viața aici cu El mereu,
vom fi și-n cerul veșnic slăvind pe Dumnezeu!…

Cornel Așchilean – Roma, Italia, 28 mai 2016

 

 

Când m-am apropiat de Golgota – eseu

Când m-am apropiat de Golgota, am izbucnit în lacrimi amare. Abia după aceea ființa mi-a fost inundată de pace și armonie, iar în locul plânsului mi s-a așternut în suflet o bucurie fără seamăn.
De ce oare, de fiecare dată când mă apropii de Golgota cu sinceritate și smerenie, întâi mă copleșește plânsul, apoi fericirea?
Răspunsul l-am aflat în taina Golgotei.
Golgota, trei zile a fost îndoliată; trei zile a plâns cuprinsă de tristețe, dar la sfârșitul acestor zile, jalea i s-a preschimbat în bucurie, iar plânsul în zâmbet veșnic.
Ca să ajungă la fericire, Golgota a trecut mai întâi prin durere; ca să ajungă la biruință, a trecut mai întâi prin înfrângere.
Calea lacrimilor, ca mijloc de atingere a fericirii, constituie secretul Golgotei.
Calea lacrimilor, ca mijloc de purificare a ființelor noastre, constituie secretul nașterii din nou.
Toți acei care au ajuns la fericirea adevărată, au trecut prin valea lacrimilor. Cei care n-au trecut pe aici, n-au ajuns să cunoască fericirea în profunzimile ei.
Cine nu trece prin ce a trecut Golgota, nu va ajunge niciodată la fericirea desăvârșită a nașterii din nou și la trăirea în plinătatea acesteia.
Cine nu intră în Cetatea Fericirii prin Poarta Lacrimilor, nu va fi un fericit ci un înșelat.
Oastea Domnului a intrat pe Poarta Lacrimilor în Cetatea Fericită a Nașterii din Nou și de aceea este cu adevărat fericită.
Cine n-a trecut pe aici și spune că este în Oaste, nu este ostaș adevărat, ci un răpitor și tulburător în Lucrarea lui Dumnezeu.
Dacă vrem să ajungem la adevărata fericire la care a ajuns și Golgota, trebuie să ne naștem din nou prin lacrimile pocăinței, lacrimi de transformare a vieții, lacrimi de purificare, lacrimi de sublimare spirituală, căci numai într-o ființă purificată prin lacrimi poate coborî deplin pacea lui Dumnezeu și fericirea Golgotei.
Să nu fugim de lacrimi, ci să le primim cu bucurie așa cum le-a acceptat pentru noi și Domnul nostru, pentru a ajunge la veșnica fericire!…
Cornel Așchilean

 

Când stai în fața Crucii

Când stai în fața Crucii, ești cel mai fericit,
din ea primești putere și har nebiruit!
Ea sufletul ți-nvie din moartea cea mai grea
și te ridică-n Slavă prin Duhul Sfânt din ea!…

Când te căiești la Cruce, ești fiul regăsit,
întors din lumea largă la Sânul cel Iubit.
Pe calea de lumină te poartă ne-ncetat,
‘nălțându-te-nspre Ceruri în zbor înmiresmat!

Când vii la Domnul Dulce, ești dezlegat deplin
de-a lui satan robie, de lanțuri și de chin,
și-n locul lor Iubirea El ți-o revarsă-n dar,
s-aprinzi a ei văpaie pe-un nesfârșit hotar…

Când de Hristos te-apropii, tot Cerul ți-e deschis;
în El găsești destinul cu împliniri de vis.
Sfânt farmec și cântare și desfătări șuvoi,
din El răsar spre tine în forme tot mai noi…

O, vin-acum la Cruce, la Jertfa de pe ea,
căci numai prin Golgota viață poți avea!
Primește-L azi pe Domnul, pe Mielul cel Jertfit,
să ai a Lui iertare, să poți fi mântuit!…

(Dedicată mamei mele, Așchilean Nastasia,la împlinirea vârstei de 92 ani
-miercuri, 13 martie 2013)

 

 

Pentru cea mai sfântă mamă
la plecarea-n Veșnicie,
somnul dulce și odihna
și răsplata să îi fie!…

…Mamă unică și bună,
de-o iubire nesfârșită,
ai umblat pe calea Oastei
c-o voință neclintită.

Te-ai jertfit ca nimeni alta
să-ți crești fiii în credință
și-ai dorit să-i vezi cum toții
îți urmează-n pocăință.

Pentru-a Domnului Lucrare
ți-ai dat inima întreagă,
împlinindu-ți legământul
ce de Domnu-n veci te leagă.

La plecarea-ți, scumpă mamă,
bunică și străbunică,
ne decidem pentru Domnul
să luptăm mai fără frică.

Duhu-ți plin de-nsuflețire
ne va fi-un model în viață
și arderea-ți pentru Domnul
ne rămâne-n veci povață.

Ți-ai sfârșit biruitoare
lupta sfânt-a mântuirii
și de-acum pe totdeauna
pleci în Patria Iubirii,

unde nu mai sunt suspine
și nici dor, nici depărtare,
ci pe veci de veci e numai
fericire și cântare!…

…Iar în Ceruri te mai roagă
să ajungem împreună,
să purtăm cu tine-alături
a Edenului cunună!

Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 

În lupta Oastei Sfinte

să ne-nrolăm frumos,

c-o dragoste fierbinte

de frați și de Hristos,

purtând Solia Vie

a Sfântului Cuvânt,

s-o afle toți, să-nvie

prin Noul Legământ!

În lupta Oastei Sfinte

să ne-avântăm cu drag,

purtând viteaz ‘nainte

slăvitul Crucii Steag.

El ne conduce-n luptă,

înflăcărând eroi,

pe calea ne-ntreruptă

spre orizonturi noi.

În lupta Oastei Sfinte

să mergem toți cântând,

pentru Hristos și Ceruri

o lume renăscând,

să-L laude popoare

pe Domnul ne-ncetat,

‘nălțând tot mai cu-ardoare

al Său Nume-Adorat!

În lupta Oastei Sfinte

să ne-angajăm deplin

cu sfinte legăminte

pentru un țel divin,

ce Duhul Sfânt l-aprinde

în ale noastre vieți,

pentru-a-i putea cuprinde

eterne  frumuseți…

În lupta Oastei Sfinte

sfârșesc nemuritori

în Ceruri și-n morminte

vitejii luptători,

primind pe veci cununa

de sfinți ce-au biruit,

uniți pe totdeauna

cu Mirele Iubit!…

În lupta Oastei Sfinte

să ‘naintăm mereu,

cu rod și simțăminte

ce curg din Dumnezeu…

…Când lupta va fi gata

aici pe-acest pământ,

vom dobândi răsplata

pe veci în Cerul Sfânt!…

                                 Cornel Așchilean

 

Pământul s-a unit cu Cerul
în noaptea asta fără nori,
când noi stăm așteptând misterul
acestei sfinte sărbători.

Pe unde nevăzute zarea
se umple de-al iubirii cânt,
când dragostea ce arde-n inimi
o face Pruncului veșmânt…

Și peste țărmul Veșniciei
și-nalță-al laudei șuvoi,
pentru Iubirea ce de-Acolo
coboară surâzând spre noi.

Și-nvăluindu-ne în Soare
ne-acoperă tot ce-a fost greu…
…Isuse-n dulcea-Ți sărbătoare
ne-mbrățișează Dumnezeu!…

Slăvim Întâia Ta Venire,
Isus, Mântuitorul Blând
și ne rugăm și cea de-a Doua
să Ți-o întâmpinăm cântând!

Nașterea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru, profețită și împlinită în persoana lui Isus Hristos, să renască spiritual pe toți cei care cu smerenie și sinceritate Îl primesc în inimile lor pe Unicul Salvator trimis de Tatăl la noi pe pământ!…
Sărbători Fericite cu Pruncul Isus!!…

Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean