Articole și Meditații

Cei care au întârziat trenul spre viața de veci

Un vestitor al Evangheliei care a scăpat multe suflete de la moarte vorbi odată poporenilor săi despre textul de la Matei 20:1-16.
„Acum să vă spun ceva asemănător vieții din cer și de pe pământ: Ați văzut vreodată trenul?” Și după ce oamenii au răspuns că da, urmă cu predica zicând:
„Nu-i așa că înainte este o locomotivă, care pune în mișcare trenul? Apoi sunt vagoane de clasa întâi, de a doua, de a treia și de a patra? Care vrea să călătorească trebuie să fie acolo de cu vreme, ca să-și ia bilet și să plece cu trenul. Un tren merge dimineața, unul la amiază, unul seara și unul noaptea. Ei, bine, și mersul spre Împărăția lui Dumnezeu este așa; și de acest lucru ne aduce aminte Evanghelia de astăzi. Trenul pe care ni-l închipuim merge în patria cea de sus, în Împărăția lui Dumnezeu! Locomotiva care pune în mișcare trenul este Mântuitorul nostru. În tren călătoresc tot felul de oameni. În clasa întâia stau puțini oameni,căci…bogații cu greu ajung în Împărăția Cerului, – însă tot sunt câțiva. În clasa a doua sunt ceva mai mulți, dar nu prea mulți. În a treia sunt și mai mulți. Însă în clasa a patra, unde oamenii abia stau în picioare, înghesuiți, acolo e plin de lume: săracilor le este predicată Evanghelia!
Biletul este credința cea vie. Și merge dimineața un tren, cel dintâi. Dimineața? Când este aceasta? Se poate spune: la Botez. Acesta e trenul de dimineață, care ne cheamă pe fiecare dintre cei veniți pe lume: „Vino în Împărăția lui Dumnezeu!”. Însă, cum este dimineață, când tu încă stai în patul cald și afară e frigul dimineții, tu te gândești: „Ei, nu mă duc cu trenul acesta! M.A.V. Mai avem vreme… Merge doar un alt tren, cu care încă pot pleca.” Atunci acesta fluieră și – a plecat.
Așa e cu unul care vrea să se pocăiască în tinerețe… El se gândește: „Mai am vreme destulă când voi fi un biet bătrân. Ce vrei, să nu-ți petreci tinerețile?”. Și trenul tinereții fluieră și pleacă.
Vine al doilea tren, trenul de amiază. Acesta este cam când omul e căsătorit. Acum ar trebui să-și ia și soția cu sine. Acum pățește ca acela care, vrând să plece la tren, îi vine un cunoscut de demult care îi zice:
– Stai, dragă, unde vrei să te duci?
– Uite, la gară!
– A… zice acela, la tren? Lasă-l să plece! Mai merge încă un tren în curând. Noi nu ne-am văzut de atâta timp! Vino în casă, să bem împreună un păhărel de vin, de bucurie. Atunci fluieră și trenul acesta și pleacă.
Așa se întâmplă și când cineva vrea să se întoarcă la calea cea adevărată. Și vin „prietenii” cei vechi și îi spun: „Doar nu vrei să te faci pustnic (călugăr în pustie)! Rămâi cu noi, căci are să-ți fie bine!”. Și fluieră și pleacă trenul lui.
Vine trenul de seară. Acesta se întâmplă când omul e bătrân și nu mai are păr pe cap, nici dinți în gură. Acum ne însoțesc mulți și, mai povestindu-și din bunele tinerețe,- trenul pleacă.
Și, în sfârșit vine și cel din urmă tren, trenul de noapte. Dar cu cel de noapte nu călătorești bucuros. Locomotiva are niște ochi așa de roșii și aruncă scântei! Și nu se știe ce se poate întâmpla mergând noaptea; poate până la urmă să sară din șine! Și e lăsat să treacă și el. Ba și cel care merge după toate cele regulate, trenul de povară, pe care se mai urcă câte un întârziat…
Abia după ce a fluierat și a trecut și acesta, întârziaților li se deschide capul că au scăpat toate trenurile care îi puteau duce la mântuire… Atunci își dau seama cum au fost înșelați de cel ce le șoptea în taină când ei voiau să plece la gară: „Mai aveți vreme… vine altul!…”. Și șoptitorul se arată acum între ei cu cornițele pe cap, căci acum între ai săi este! Îi adună turmă nenorocită și îi duce cu celălalt tren, care nu duce spre ținta cea râvnită de tot sufletul creștinesc, spre locul Mântuirii, ci spre locul unde „va fi plânset și scrâșnirea dinților”…
Întreabă-te, creștine dragă, tu câte trenuri ai scăpat până acum pentru a te întoarce și a fi dus la Dumnezeu; și de mai ai vreunul, ori le-ai scăpat și tu pe toate.
Vezi ca măcar Anul Nou în care intrăm să-l folosești prinzând un tren care să te ducă la Mântuitorul!

Părintele Iosif Trifa, articol publicat în „Oastea Domnului”, nr. 1 din 1 ian. 1931, pag. 2

 

 

 

Chemare la părtășie, colaborare, împreună-lucrare, slujire și luptă a mântuirii

Sunt chemați în acest site toți cei care doresc să colaboreze la părtășie și lucrare împreună, având de la Domnul un dar, un har, un talant sau talent, ori mai multe, spre a le folosi, multiplica, dărui Celui de la Care avem toate aceste daruri, spre Slava Eternă a Celui Jertfit pentru mântuirea noastră.
Veniți să ne unim rândurile, forțele, darurile, posibilitățile, revărsările de energie sufletească și trupească pentru împlinirea idealurilor divine ale Oastei Domnului, începute prin părinții și înaintașii noștri, călcând pe urmele lor sfinte, urmându-le exemplul de muncă, dăruire și jertfire deplină pentru ca Evanghelia Lui Hristos să fie dusă și împărtășită tuturor celor dornici de mântuire!
Să vină primăvara spirituală în omenire, pentru schimbarea radicală în bine a situației locuitorilor planetei, pentru ridicarea din prăbușirea morală și spirituală fără precedent a sufletelor umane și pentru ca Numele Adevăratului și Unicului Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos, să fie adorat, înălțat, cântat, slăvit și binecuvântat pe tot pământul în unire cu Cerul!…
Așadar, toți frații și surorile care aveți de la Domnul un gând, un îndemn, o cântare , o poezie, un articol, eseu, meditație, vorbire, poze sau înregistrări video cu adunări de evanghelizare, botez, onomastică, de comemorare, înmormântare, rugăciune, cenacluri, tabere, școală biblică sau misiune ostășească sfântă, pictură, grafică, sculptură, compoziție muzicală instrumentală, teatru, film, acțiuni de caritate, știri creștine, evenimente, anunțuri, invitații, publicații, articole, informații educative, de cultură și artă creștină, de creație ostășească și tot ce ține de trăirea și manifestarea noastră ca ostași și creștini, să le aducem și adunăm împreună în amfora și tezaurul de aur ceresc și de perle și pietre scumpe duhovnicești, pentru ca lucrând și rodind în noi Duhul Sfânt, să aducem fiecare aportul nostru, partea noastră de slujire a lui Hristos, spre folosul și hrănirea fraților, surorilor și semenilor noștri și în primul rând spre Slăvirea Eternă a lui Dumnezeu, de către noi toți, pentru mila, îndurarea, bunătatea și dragostea Lui nemărginită față de noi, creația Lui veșnică și fericită împreună cu El!…
De asemenea, căutăm traducători voluntari în alte limbi a acestui site, pentru ca mesajul, specificul, tezaurul și întreaga lucrare profetică, evanghelică, ecumenică, de renaștere spirituală a Oastei Domnului, să fie cunoscută și îmbrățișată de toți din lume, pentru ca toți intrând în Legământul Jertfei lui Hristos de la Golgota, să se nască din nou, devenind cetățeni de fapt și moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, pentru fericita și salvatoarea mântuire a neamului omenesc, căci Dumnezeu nu dorește moartea și pierzarea veșnică a păcătoșilor, ci întoarcerea tuturor la El, pentru mântuirea tuturor!…
Slăvit să fie Domnul!
Cornel Așchilean

Sunt chemați în acest site toți cei care doresc să colaboreze la părtășie și lucrare împreună, având de la Domnul un dar, un har, un talant sau talent, ori mai multe, spre a le folosi, multiplica, dărui Celui de la Care avem toate aceste daruri, spre Slava Eternă a Celui Jertfit pentru mântuirea noastră.
Veniți să ne unim rândurile, forțele, darurile, posibilitățile, revărsările de energie sufletească și trupească pentru împlinirea idealurilor divine ale Oastei Domnului, începute prin părinții și înaintașii noștri, călcând pe urmele lor sfinte, urmându-le exemplul de muncă, dăruire și jertfire deplină pentru ca Evanghelia Lui Hristos să fie dusă și împărtășită tuturor celor dornici de mântuire!
Să vină primăvara spirituală în omenire, pentru schimbarea radicală în bine a situației locuitorilor planetei, pentru ridicarea din prăbușirea morală și spirituală fără precedent a sufletelor umane și pentru ca Numele Adevăratului și Unicului Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos, să fie adorat, înălțat, cântat, slăvit și binecuvântat pe tot pământul în unire cu Cerul!…
Așadar, toți frații și surorile care aveți de la Domnul un gând, un îndemn, o cântare , o poezie, un articol, eseu, meditație, vorbire, poze sau înregistrări video cu adunări de evanghelizare, botez, onomastică, de comemorare, înmormântare, rugăciune, cenacluri, tabere, școală biblică sau misiune ostășească sfântă, pictură, grafică, sculptură, compoziție muzicală instrumentală, teatru, film, acțiuni de caritate, știri creștine, evenimente, anunțuri, invitații, publicații, articole, informații educative, de cultură și artă creștină, de creație ostășească și tot ce ține de trăirea și manifestarea noastră ca ostași și creștini, să le aducem și adunăm împreună în amfora și tezaurul de aur ceresc și de perle și pietre scumpe duhovnicești, pentru ca lucrând și rodind în noi Duhul Sfânt, să aducem fiecare aportul nostru, partea noastră de slujire a lui Hristos, spre folosul și hrănirea fraților, surorilor și semenilor noștri și în primul rând spre Slăvirea Eternă a lui Dumnezeu, de către noi toți, pentru mila, îndurarea, bunătatea și dragostea Lui nemărginită față de noi, creația Lui veșnică și fericită împreună cu El!…
De asemenea, căutăm traducători voluntari în alte limbi a acestui site, pentru ca mesajul, specificul, tezaurul și întreaga lucrare profetică, evanghelică, ecumenică, de renaștere spirituală a Oastei Domnului, să fie cunoscută și îmbrățișată de toți din lume, pentru ca toți intrând în Legământul Jertfei lui Hristos de la Golgota, să se nască din nou, devenind cetățeni de fapt și moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, pentru fericita și salvatoarea mântuire a neamului omenesc, căci Dumnezeu nu dorește moartea și pierzarea veșnică a păcătoșilor, ci întoarcerea tuturor la El, pentru mântuirea tuturor!…
Slăvit să fie Domnul!
Cornel Așchilean

 

 

 

Hristos ne cheamă

Hristos ne cheamă prin lucrarea ecumenică și profetică a Oastei Lui, la o slujire și luptă profetică și evanghelică, dăruind totul în această slujbă, muncă și misiune de evanghelizare (2Tim.4:5), pentru ca sufletele să audă, să asculte Evanghelia, să primească mesajul și binecuvântarea mântuirii Ei, spre a se naște din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, cei Doi Părinți Cerești care ne nasc pentru Ceruri!…
Doamne Isuse și Duhule Sfinte, ajută-ne să fim semănători neobosiți ai Cuvântului Tău Mântuitor și fă-l să rodească fericit și înmiit în toate suflete care-l vor auzi și primi pentru mântuirea lor!…
Amin.
Slăvit să fie Domnul!

                                           Cornel Așchilean
 

 

 

Școala Bibliei – Școala Duhului Sfânt

Școala Bibliei este Școala Duhului Sfânt și Școala Duhului Sfânt este Școala Bibliei!…
Învățătorul în Școala Bibliei este Duhul Sfânt, care ne învață tot ceea ce ne este necesar pentru mântuirea noastră și a semenilor noștri, îndrumându-ne în tot timpul vieții pământești pe calea credinței și a iubirii divine și pregătindu-ne pentru marea plecare în Veșnicia noastră!…
Sabia Duhului Sfânt în lupta mântuirii noastre, cât și unealta și mijlocul sau metoda și conținutul acțiunii Lui pentru creșterea și formarea noastră ca adevărați creștini și ostași, pentru lucrarea Lui în noi, pentru rodirea Lui îmbelșugată și adevărată în noi, cât și pentru trecerea noastră biruitoare în Ceruri, este Cuvântul lui Dumnezeu, precum ne spune Sfântul apostol Pavel în epistola lui către Efeseni 6:17:„Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.”
Cuvântul lui Dumnezeu în inimile, viețile noastre, în mâinile și gurile noastre este sabia Duhului Sfânt, prin care noi suntem întâi născuți din nou, atunci când Îl auzim și Îl ascultăm, adică Îl primim în sufletul, inima, mintea și existența noastră, pentru mântuirea noastră, precum ne spune Cuvântul Divin, în 1Petru 1.23:„fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu și care rămâne în veac.” Apoi, Cuvântul lui Dumnezeu, este sabia Duhului Sfânt cu care luptăm împotriva uneltirilor diavolului (Efes.6.11),„împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efes.6.12), pentru eliberarea sufletelor din capcanele și robia diavolului, pentru aducerea lor la Hristos-Eliberatorul, Răscumpărătorul și Mântuitorul sufletelor și trupurilor noastre!…
În Școala Bibliei, învățăm și creștem în trăirea cu Hristos și pentru El, precum și rodim prin Duhul Sfânt, rodul de dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare a poftelor(Gal.5.22-23).
Oastea Domnului este Școală Bibliei prin Duhul Sfânt, deoarece Duhul Sfânt este Inițiatorul, Dascălul și Desăvârșitorul Școlii Cuvântului lui Hristos, așa cum Domnul Isus Hristos a afirmat despre Duhul Sfânt:„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”(In.14.26); „Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.”(In.16.13-15).
Cunoașterea, învățarea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu, este datoria de conștiință a noastră, a tuturor, a fraților cât și a surorilor, a tinerilor și a celor bătrâni, a celor învățați și a celor neînvățați sau mai puțin învățați, dar în special a celor care sunt chemați și înzestrați de Domnul
să-Și facă Lucrarea prin ei, cu toate că, într-o măsură mai mare sau mai mică, Domnul Își face Lucrarea Sa prin fiecare suflet chemat la mântuire, adică născut din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt. Nu există nici o persoană, bărbat sau femeie, care, după întoarcerea ei adevărată la Dumnezeu, El să nu o folosească în Lucrarea Lui, după buna plăcere a voii și alegerii Lui divine, după harul Lui dăruit fiecăruia dintre noi(Efes.4.7). Hristos lucrează deci, prin toți ai Lui, predați Lui total și veșnic, dar Își alege prin harul Lui și vasele de lucru mai speciale, pe care le cheamă, le pregătește și le folosește pentru a-Și împlini Lucrarea Lui de Mântuire.
Oastea Domnului este o școală a Bibliei, a Duhului Sfânt, în care Îl întâlnim și Îl cunoaștem pe Isus cel Răstignit, trăim cu El și Îl vestim altora, pentru ca toți să-L afle pe Domnul, să-L primească în inimă și viață, pentru mântuirea lor!
Școala Bibliei ne este necesară și obligatorie tuturor, pentru a conștientiza, cunoaște și mărturisi întâlnirea noastră cu Hristos, trăirea cu El și vestirea Lui altora, pentru mântuirea noastră și a lor, fiindcă tot ceea ce experimentăm noi în suflet, inimă și viață referitor la aflarea, trăirea și vestirea Lui Hristos, se petrece, se desfășoară în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu și numai prin Evanghelie și prin Lucrarea tainică și atotputernică a Duhului Sfânt, indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest adevăr, prin care noi ne naștem din nou și ne mântuim, chiar dacă noi înțelegem și asimilăm sau nu acest proces divin, această operă salvatoare a Duhului Sfânt în sufletul și trupul nostru!…
Responsabilitatea cunoașterii și propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu ne revine tuturor, sub forma și în măsura cerută de Însuși Cuvântul Divin, atât bărbaților cât și femeilor, tinerilor, adulților, bătrânilor, în orice stare, în orice condiție spirituală, socială, civilă, economică, medicală, culturală, profesională și în alte condiții în care suntem!… Nu este nici un suflet născut din nou care să fie scutit de cunoașterea, trăirea și mărturisirea Evangheliei lui Hristos, într-o lume pretins creștină, dar care nici nu vrea să audă și să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu!…
Binecuvântările, beneficiile veșnice, mântuitoare ale lui Dumnezeu, se revarsă îmbelșugat și fericit numai peste cine vrea să învețe, să iubească și să împlinească Cuvântul Lui Etern!…
Amin.
Slăvit să fie Domnul!

                                              Cornel Așchilean

Chemarea și întrebarea de azi, când citești aceste rânduri, dragă suflete, pentru tine, este:
Vrei să lași de azi păcatul, să te întorci sau reîntorci la Dumnezeu, după ce ai păcătuit, prin pocăință și legământ de predare sau repredare în slujba lui Hristos, pentru ca să fii un suflet născut din nou sau renăscut din nou, un suflet înviat sau reînviat din mormântul păcatului, în Oastea Domnului, în Biserica Lui cea Vie, trăind de astăzi înainte, toată viața pământească și până în Veșnicie, doar pentru Domnul, pentru Mirele cel Veșnic, care S-a Jertfit pentru Mireasa Lui, pentru sufletele care Îl primesc cu credință și cu lacrimi de pocăință, având din acel moment un destin binecuvântat de împlinire, fericire și mântuire eternă în El, Dumnezeul și Mântuitorul nostru!?…
Vrei deci, de azi înainte, să aparții doar lui Hristos și Împărăției Lui Cerești a Iubirii, Fericirii, Păcii, Luminii, Tinereții, Împlinirii, Răsplătirii și Vieții Veșnice, începând de-aici, de pe pământul acesta trecător și continuând în Eternitate, fiind o oiță sau un mielușel alb, inocent, frumos, fericit și mântuit în Turma cea Slăvită a Bunului, Dulcelui, Marelui, Milosului, Blândului și Eternului nostru Păstor, Isus Hristos?
Primește-L sau reprimește-L chiar acum, nu mai amâna, suflete preaiubit de Domnul, să nu mai fii un rob al păcatului, al trupului muritor, ci robul Lui salvat, spălat de păcat pe vecie, prin Sângele Jertfei Lui, care ne curăță de orice păcat (1Ioan 1:7)!…
Eu sunt primul care mă repredau azi lui Hristos, reînnoindu-mi legământul și viața prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, din cei doi Părinți Cerești care ne nasc duhovnicește pentru Împărăția lui Dumnezeu, așa cum i-a cerut Domnul lui Nicodim odinioară, acestui profesor de teologie din Ierusalim, să se nască din nou din Apa ce Vie a Cuvântului lui Dumnezeu și din Duhul Sfânt, pentru a deveni cetățean și moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu, pentru a o vedea și a intra în ea, fericit și mântuit(Ioan 3:3,5,7), chiar de pe pământul acesta și din momentul nașterii din nou, căci, precum ne spune Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos,„Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luc.17:21), în inima și viața noastră când Îl primim pe Domnul cu pocăință, cu plâns și regret pentru păcatul săvârșit și cu dorință sfântă, fericită și binecuvântată de-a nu mai păcătui, trăind o viață de sfințenie a nașterii sau renașterii noastre din nou din Dumnezeu, din Cuvântul lui(Apa cea Vie) și din Duhul Sfânt(„Vântul cel Ceresc”-cum Îl mai numește Părintele Iosif Trifa, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului, prin inspirația și suflul „Vântului Ceresc”-Duhul Sfânt)!
Eu sunt primul care mă înscriu pe lista sfântă a celor care își predau sau repredau sufletul, inima, viața și întreaga lor ființă lui Dumnezeu și ale căror nume sunt scrise în cartea vieții din Ceruri, cartea vieții Mielului (Apoc. 3:5; 20:12; 21:27).
Dacă vrei să te înscrii sau reînscrii, iubite suflete, în rândul celor ce-și doresc mântuirea sufletească și fericirea veșnică mai presus de orice lucru, interes, câștig, viciu, păcat pământesc trecător, am fi bucuroși și și fericiți pentru tine și împreună cu tine dacă ai răspunde, dacă ți-ai semnala numele și voința că dorești șă te înscrii sau reînscrii în slujba și-n Oastea Domnului, cu hotărâre de legământ sau de reînnoire a legământului, a nașterii sau renașterii spirituale, pentru ca să ne bucurăm și să sărbătorim împreună decizia, alegerea ta de a-L primi sau reprimi și urma pe Domnul aici pe pământ și-n Veșnicie! Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Listă cu cei care, după citirea acestui articol de chemare în slujba și Oastea Domnului, sau citirea altor articole din acest site, se hotărăsc sau rehotărăsc să-și predea sau repredea sufletul, inima și viața lui Hristos, făcând legământ cu Domnul sau reînnoindu-și-l, ori au făcut legământ înainte sau în alt context și vor să și-l facă cunoscut și prin acest site:

1.Fratele Cornel Așchilean, din Cluj-Napoca, România, actual în Roma, Italia.

Vin din nou cu o nouă reînnoire a legământului, o nouă reangajare de a-L sluji și urma pe Hristos, cu tot elanul spiritual, cu toată puterea și capacitatea voinței, inimii și sufletului meu, de a lupta pentru eliberarea și salvarea sufletelor de sub stăpânirea împărăției întunericului acestui veac, pentru strămutarea lor în Împărăția Luminii, Păcii, Dragostei Eterne a Lui Hristos, pentru ca toți să-L afle, cunoască și urmeze pe Domnul, să fie pe veci ai Lui, răscumpărați și mântuiți prin Jertfa Lui de la Golgota!…
Vino, suflete drag, care încă stai în păcat, fără pace, fără bucuria mântuirii, predă-te Domnului, să fii și tu de azi înainte un vas ales, de cinste în Casa Lui, în Biserica Lui cea Vie, în Oastea Lui luptătoare și biruitoare!…Întoarce-te chiar acum, nu mai amâna, ci alătură-te, înscrie-te în rândul celor care Îl urmează pe Hristos, Îl iubesc și Îi slăvesc neîncetat Numele Său Veșnic, aici pe pământ și-n Ceruri!!…
Așteptăm hotărârea și adeziunea ta la Oastea Mirelui Etern Biruitor!!!
Slăvit să fie Domnul!
                                        Cornel Așchilean
 

 

 

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința…” – la Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, „în ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim. 4:7-8).
Iată, cu ce încredințare și bucurie își aștepta sfârșitul pământesc sfântul apostol Pavel, cel de-al treisprezecelea apostol al lui Hristos, ales de Domnul să fie „apostolul neamurilor”( Rom.11:13; Gal.1:1; 2:7-9), să ducă mesajul Evangheliei mântuirii lui Hristos în mod special la neevrei, prin cele patru călătorii misionare pe care sfântul, harnicul, neobositul, curajosul, devotatul, înzestratul și înflăcăratul apostol le-a făcut arzând de iubire pentru Dumnezeul și Mântuitorul lui, care-i ieșise înainte în calea nebuniei, trufiei și orbiei lui spirituale, pe drumul Damascului, făcându-l cel mai talentat și prolific apostol, care a muncit și s-a jertfit pentru Domnul mai mult decât toți ceilalți apostoli, prin harul divin, prin înrâurirea, revărsarea și puterea Duhului Sfânt care era în el (1 Cor.15:10)!…
Apostolul își încheie slujba, misiunea lui apostolică cu conștiința datoriei împlinite, după o viață de alergare, sacrificiu și dăruire totală, neprecupețită în lupta și voluntariatul duhovnicesc angajant pentru mântuirea sufletelor, în pofida tuturor împotrivirilor, piedicilor, persecuțiilor, suferințelor, calomniilor, discreditărilor și umilirilor, batjocurilor, uneltirilor diavolești și omenești întâlnite și înfruntate eroic pentru Cauza și Înaintarea Evangheliei lui Hristos și a Drepturilor lui Dumnezeu în lume!…
Astfel, după o viață dedicată în întregime slujirii lui Dumnezeu, pentru mântuirea oamenilor, apostolul își așteaptă fericit și încrezător sfârșitul biruitor de ostaș al lui Hristos (2 Tim.2:3), încununat de Domnul cu răsplătirile Lui eterne, cu cununa dreptății și slavei veșnice!…
Această ultimă scrisoare sau epistolă a sfântului apostol Pavel adresată lui Timotei, „adevăratul meu copil în credință” (1 Tim.1:2), scrisă în a doua detenție a lui în Roma, probabil în Închisoarea Mamertină din Roma (Carcere Mamertino), în anul 66, este cea de-a doua scrisă lui Timotei, prin care îi împărtășește fiului său spiritual ultimele îndemnuri, învățături și instrucțiuni duhovnicești și îl încurajează să lupte, să vegheze și să muncească în ogorul Evangheliei până la sfârșit: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:5-6).
Apostolul îl cheamă la Roma pe tânărul său fiu în credință, pentru ultima revedere, comuniune sufletească și îmbrățișare duhovnicească părintească : „Caută de vino curând la mine…Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa la Carp și cărțile, mai ales pe cele de piele…Caută de vino înainte de iarnă.” (2 Tim.4:9,13,21).
În anul următor, este transferat la Acque Salvie, azi Abbazia delle Tre Fontane, pe atunci închisoare pentru cei condamnați la moarte, care era în afara Romei și decapitat în același an (67), din ordinul împăratului Nero.
În locul unde a fost decapitat sfântul apostol Pavel, la Tre Fontane, a fost construită, peste o biserică mai veche, biserica actuală, între anii 1599-1602, numită San Paolo alle Tre Fontane, ce conține coloana martiriului sfântului apostol, pe care, conform tradiției creștine, apostolul și-a așezat capul pentru a fi decapitat și mai conține, pe lângă altare, capele, picturi și statui, în special dedicate sfinților apostoli Petru și Pavel, trei fântânele ce conțin trei izvoare, care, după tradiție, au apărut miraculos, când capul apostolului a atins pământul de trei ori cu partea tăiată, în rostogolirea lui pe terenul în pantă, cum era atunci, primul izvor fiind cu apă fierbinte, al doilea izvor cu apă călduță, iar cel de al treilea cu apă rece!…
Pe peretele absidial, în absida din sacristia bisericii, se află o pictură murală numită „Martiriul sfântului Pavel”. În centrul picturii este corpul apostolului căzut la pământ, capul detrunchiat și cele trei izvoare abia țâșnite din pământ. În planul secundar, călăul își acoperă fața cu brațul pentru a se proteja de lumină. În spatele lui se văd trei soldați romani și anume Longino, Acesto și Megisto, temnicerii sau gardienii sfântului Pavel convertiți de el. La stânga, în primul plan, sunt matroanele romane Lucina, Basilissa și Anastasia, discipole ale apostolului; în spatele grupului femeilor, sfântul evanghelist Luca asistă la eveniment. Umple scena marele număr de bărbați și femei care au însoțit pe sfântul Pavel la locul martiriului și care în acel 29 iunie din anul 67 s-au convertit!…
Sfântul apostol Petru, conform tradiției creștine, ajuns și el la Roma, a fost răstignit pe colina Vaticanului cu capul în jos, la cererea lui, spunând că nu este vrednic să moară ca Domnul și Mântuitorul lui, fiindcă s-a dezis de El, lepădându-se de trei ori și dorește să privească cerul, nu pământul, în clipa morții lui…Deasupra mormântului lui din fostul antic cimitir evreiesc, a fost ridicat altarul central al Bazilicii Sfântul Petru din Roma, din Cetatea Vaticanului!…
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 

 

 

Jubileu: 10 ani de Oastea Domnului la Rustica-Roma, Italia (dum.18 iunie 2006 – dum.19 iunie 2016

Slavă Veșnică Marelui nostru DUMNEZEU și MÂNTUITOR ISUS HRISTOS, căci ne-a ajutat să împlinim prin harul Lui zece ani de când Oastea Domnului din Roma, Italia, își desfășoară programul ei de Adunare în Biserica „Nostra Signora di Czestochowa”, în Roma-Rustica, Largo Augusto Corelli, nr 9!!!
Slăvit să fie Domnul!

Fr. Cornel Așchilean

 

 

Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile)

Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile este Actul Divino-Uman al nașterii Bisericii lui Hristos, Miresei lui Hristos, Trupului Mistic al lui Hristos, toate aceste denumiri reprezentând și operând realități spirituale în primul rând, dar și realități fizice, văzute ale Revărsării Harului Mântuitor al lui Dumnezeu peste Omenire prin Pogorârea, Revărsarea sau Trimiterea Duhului Sfânt pe pământ, pentru edificarea, înălțarea, constituirea celui mai extraordinar edificiu destinat oamenilor, singurul care dăinuie peste veacuri și milenii, care scrutează Împărăția lui Dumnezeu fără sfârșit care începe aici pe pământ și anume Biserica cea vie a lui Hristos, Edificiul Divino-Uman al celor care cred în Dumnezeu pentru mântuirea lor și al cărui Arhitect și Constructor sau Meșter al lui este Dumnezeu Însuși, Sfânta Treime!…
Dumnezeu, prin Iubirea, Mila, Îndurarea și Bunătatea Lui Nesfârșită față de om, creația Lui, vrea să mântuiască pe toți păcătoșii de pe pământ, care își recunosc păcatul, se convertesc sau pocăiesc de păcatele lor, întorcându-se la Dumnezeu, prin Lucrarea de Răscumpărare a neamului omenesc, concepută și dorită de Tatăl, înfăptuită de Fiul prin Jertfa Lui Ispășitoare, Răscumpărătoare și Mântuitoare de pe crucea din Golgota și prin Adeverirea sau Confirmarea, Convingerea și Pecetluirea Duhului Sfânt a oricărei inimi, conștiințe și ființe umane care se întoarce la Hristos, a tuturor persoanelor care doresc să creadă în Dumnezeu cu adevărat și să se mântuiască!…
Slăvit să fie Domnul!

Fr. Cornel Așchilean

 

 

 

În memoria și pe urmele înaintașilor (8 iunie1930 – 8 iunie 2016)

În legământul fratelui Traian Dorz din ziua de Rusalii, 8 iunie 1930, în podul șurii, pe care l-a făcut cu Domnul Isus Hristos, unindu-se cu El și cu Duhul Sfânt, total și etern și născându-se din nou la o viață în Dumnezeu, prin Cuvântul Lui vestit de părintele Iosif Trifa, apostolul, profetul și martirul lui Hristos, în cartea de învățături și chemări duhovnicești întitulată „Corabia lui Noe” și prin călăuzirea, prezența, puterea și revărsarea Duhului Sfânt în inima și viața lui, să ne regăsim toți cei care am încheiat un legământ personal cu Hristos, al nașterii noastre din nou, asemenea fratelui Traian și să vină cu legământ, răspunzând chemării Domnului, toate sufletele care încă nu s-au întâlnit și nu s-au împăcat cu Hristos, nu s-au predat lui Dumnezeu în actul suprem divino-uman al Noului și Eternului Legământ, încheiat cu pocăință pe temeiul Jertfei lui Hristos de la Golgota, prin care omul primindu-L se naște din nou pentru Împărăția lui Dumnezeu, ori cu reînnoire de legământ după încălcarea lui prin păcat, pentru a deveni și a fi fiecare suflet în mod personal și toți împreună moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, căci noi am fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, nu cu lucruri pieritoare, nu cu argint sau cu aur, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană (1Petr.1:18-19) și am fost născuți din nou în clipa pocăinței și legământului nostru cu Hristos, nu din ceva sau prin ceva material, „nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” (1Petr.1:23).
Eu vin cu reînnoirea legământului meu înaintea Domnului și te îndemn să vii și tu suflete iubit, înaintea lui Hristos, primindu-L și născându-te din nou, urmând exemplul fratelui Traian Dorz, azi, când se împlinesc 86 ani din Ziua de Rusalii, 8 iunie 1930, când fratele Traian Dorz, urmașul părintelui Iosif Trifa și înaintașul nostru, profetul și martirul lui Hristos, psalmistul Golgotei și al Oastei Domnului, cât și scriitorul duhovnicesc ales, chemat, consacrat, inspirat și însuflat de Duhul Sfânt pentru timpul său și pentru posteritate până în Veșnicie, a făcut legământ veșnic cu Domnul, în podul șurii casei părintești, la frageda vârstă de 15 ani și jumătate, după citirea cărții religioase „Corabia lui Noe”, scrisă de părintele Iosif Trifa, apostolul(trimisul), profetul nou-testamental și martirul lui Hristos, inițiatorul(întemeietorul) pământesc al Oastei Domnului, carte primită ca premiu la sfârșitul școlii primare, de la preotul care preda Religia!…
Vino, iubite suflete, acum când citești aceste rânduri și Duhul Sfânt te-ndeamnă să lași lumea păcatului și falimentului de orice fel, să te întorci la Dumnezeu, făcând legământ și născându-te din nou, pentru ca de azi înainte să aparții lui Hristos, iubindu-L, urmându-L și slujindu-L cu toată hotărârea și puterea ființei tale iertată, spălată de păcat cu Sângele Lui curățitor (1Ioan 1:7), intrând, luptând și muncind cu toată abnegația în Oastea și Biserica Lui cea Vie, ca să fii binecuvântat de Domnul, mântuit și fericit cu El, aici pe pământ și-n Veșnicie! Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Fr. Cornel Așchilean

 

 

 

Să ieșim din anonimatul nelucrării spirituale, rodind pentru Hristos!

În Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.Amin.

Iubiți frați și iubite surori în Domnul Isus Hristos, din Oastea Domnului,

Slăvit să fie Domnul!
Mulțumim Bunului și Veșnicului Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, Binefăcătorul, Mirele și Păstorul Etern al sufletelor, inimilor și vieților noastre, căci ne-a păstrat și purtat până azi pe Brațele Lui odihnitoare, mângâietoare și protectoare, să mai beneficiem și să gustăm din plin de harul Lui nemăsurat revărsat din dragostea Lui nesfârșită în inimile și ființele noastre călătoare pe acest pământ efemer!…
Dumnezeu este infinit de bun cu noi, căci „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice. Adevărat este cuvântul acesta și vreau să spun apăsat aceste lucruri, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!” (Tit 3:5-8).
Cuvântul lui Dumnezeu, prin epistola sfântului apostol Pavel către Tit, ne îndeamnă pe noi cei care am crezut în Dumnezeu, să fim cei dintâi în fapte bune, pentru binele și spre folosul nostru omenesc!
Dumnezeu prin îndelunga Lui răbdare față de noi, așteaptă rodirea noastră dulce, hrănitoare și ziditoare pentru frații și semenii noștri.
Un ostaș adevărat al lui Hristos, un bun creștin, nu este un suflet pasiv, nelucrător, neroditor, un risipitor de timp, de har divin, un îngropător de talanți fricos, nepăsător ori sfidător la adresa Stăpânului său, ci o inimă înflăcărată, aprinsă de iubirea lui Hristos, animată de dorința nestăvilită, de pasiunea sacră arzătoare de a dărui Domnului totul, de a se cheltui pe sine cu altruism, cu fior divin, cu dor și voință deplin predate în slujba lui Hristos și a semenilor, pentru a înfăptui lucrarea care i se cere cu tot elanul, avântul, curajul, abnegația, dezinvoltura, suflul Duhului Sfânt, cu aspirația sublimă a sufletului îndrăgostit pe vecie de Hristos și cu jertfirea întreagă a ființei, mult dorită și visată, după întâlnirea cu Mirele Etern la Calvar!…Un suflet predat întreg și cu smerenie Domnului, nu se sustrage de la îndatoririle lui față de El și față de Lucrarea Domnului, ci abia așteaptă ca El, Preaiubitul lui fără egal, să-i încredințeze ceva de făcut, o slujbă de îndeplinit, măcar o infimă parte din Lucrarea Lui Măreață și Necuprinsă, pentru a se ști folositor Stăpânului, Dumnezeului și Mântuitorului său care Și-a dat viața pentru răscumpărarea, iertarea, salvarea și fericirea lui fără sfârșit!…
Privesc necruțător și nostalgic la trecutul meu îngropat și nu zăresc rod în pomul vieții mele trepidante, doar ici și colo câte un pârg sfrijit, pipernicit, doar un simbol al rodirii vieții, inimii și ființei mele, care dorește mai mult, mereu și nespus mai mult, fiind total nemulțumit de a mea rodire în ghilimele de până acum!…
Dacă am fost pasivi până azi în Lucrarea Lui Dumnezeu, în Biserica Lui cea Vie, ori am făcut puțin și de slabă calitate în Ogorul Domnului, El ne cheamă să devenim suflete active, să fim roditori în Via și Livada lui Hristos și chiar dacă până azi am rodit mult, de azi să rodim și mai mult faptele bune ale neprihănirii noastre și tot spectrul ceresc al rodirii îmbelșugate a Duhului Sfânt în noi și prin noi spre semeni, devenind conducte spirituale viabile, pline de dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare a poftelor, împotriva cărora nu este lege!(Galateni, 5:22-23).
Să ieșim din anonimatul nostru spiritual, din comoditatea noastră, din lâncezeala noastră duhovnicească, din lenevia sufletească, din inactivitatea sau inobservabila ori puțina noastră activitate, trăire și manifestare spirituală și cerând Domnului iertare pentru timpul trecut pierdut, neroditor ori puțin roditor, să ne angajăm cu toate energiile, forțele, darurile, capacitățile, talentele, posibilitățile și înzestrările sufletești și trupești primite de la Domnul și însuflețiți de Duhul Sfânt, să muncim grabnic, să rodim însutit, să producem cu randament maxim, să zidim cu măiestrie, să înaintăm cântând, curajoși și plini de bucurie și optimism neîndoielnic, să creștem vertical și complet și să ne desăvârșim în Hristos și pentru El, în slujba și lupta Oastei Lui Sfinte, pentru frumosul și mărețul viitor etern strălucit, împlinit, binecuvântat, fericit și răsplătit de Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Singurul Nemuritor și Mântuitor, ale Cărui răsplătiri merg înaintea Lui(Isaia 62:11).
„Să ne grăbim, prieteni, e vremea înspre-apus,
cu candelele-aprinse fecioarele s-au dus…”,
exprimă fratele Traian Dorz într-o poezie-cântare și în alta spune:
„Lăsați-mă, s-alerg voios”, grăbit spun cui mă-ntreabă,
că-n ascultarea lui Hristos se cere mers cu grabă…
Grăbit lucrez cât pot voios, grăbit spun cui mă-ntreabă:
Grăbit alerg… După Hristos se cere mers cu grabă!”
Dacă înaintașii și părinții noștri sufletești și trupești au alergat, s-au ostenit cu grabă în lucrul, ascultarea, slujirea și jertfirea lor pentru Domnul, lăsându-ne un exemplu demn și ideal de urmat, nouă ni se cere azi să ne reînsuflețim prin Duhul Sfânt și să continuăm opera, lucrarea, lupta și năzuințele lor, idealurile lor sfinte, exprimate profetic prin inspirația, înrâurirea, emanația, revărsarea și autoritatea Duhului Sfânt prezent și manifest în inimile, mințile, trăirile, vorbirile și scrierile lor.
Să lucrăm, să ne jertfim, să alergăm după Domnul și în slujba Lui, în Oastea Lui cea sfântă și binecuvântată, luptătoare și biruitoare, până mai avem timp și putere de la Dumnezeu și plăcerea și dorința lui Hristos de a-Și face lucrarea Lui în noi și prin noi, căci poate va veni o vreme când vom vrea să muncim ceva pentru Domnul și nu vom mai putea, iar acum când putem, să nu risipim, să nu consumăm, să nu ocupăm timpul nostru prielnic îndeplinirii îndatoririlor de suflet, a nevoilor spirituale, a obligațiilor duhovnicești inerente vieții, a trăirii noastre creștine cu alte activități negative, vinovate, urâte înaintea Domnului ori fără folos sufletesc, doar pentru a umple timpul nostru atât de prețios și atât de măsurat și scurt care ni s-a dat pentru a-l folosi spre slava lui Dumnezeu, nu pentru slava noastră deșartă, nici în folosul și în robia firii și trăirii noastre păcătoase, rămânând apoi doar cu regretul, cu plânsul veșnic, căci timpul odată trecut și pierdut nu mai poate fi reactualizat și recuperat, ci el este ireversibil și unic la fel ca existența și viața noastră pământească trecătoare! Trecutul nostru nu se mai întoarce în prezentul și viitorul nostru niciodată!…
De aceea, să muncim căt putem mai mult în prezent, pentru a ne face trecutul frumos, luminos și binecuvântat, cu bucurie și drag amintindu-ne de el, nu cu tristețe și remușcări de conștiință, iar viitorul, de asemenea, atât cât îl vom avea de la Dumnezeu, să-l edificăm tot mai bogat în rodire sfântă, mai înțelept, angajat tot mai deplin în ascultarea, lucrarea și dăruirea noastră lui Hristos și pentru El, cu împlinire, fericire și răsplătire eternă în El!…
Slăvit să fie Domnul!

Cu iubire și prețuire veșnică în HRISTOS,
fr. Cornel Așchilean

 

 

 

 

Samarineanca, femeia-misionară

Samarineanca, după întâlnirea ei cu Domnul Isus Hristos, la fântâna lui Iacov, după ce s-a convins, în urma discuției ei cu Domnul, că El este Mesia cel profețit și așteptat în lume, a devenit, dintr-o femeie aprinsă, neostoită pentru pentru păcat și crunt robită de păcat, o misionară, o vestitoare înflăcărată a lui Hristos, poate prima dintre femeile convertite, sau a doua după Sfânta Fecioară Maria, la nunta din Cana din Galilea, unde Domnul Și-a arătat Dumnezeirea, Slava Sa Divină, în urma minunii transformării apei în vin, minune mediată de Mama Lui(Ioan 2:1-11)!…
Reacția samaritencii în clipa când a descoperit că bărbatul evreu(Isus) cu care vorbește este Mesia, trimisul lui Dumnezeu la oameni pentru mântuirea lor, a fost fulgerător de totală și hotărâtoare în a o determina în acele clipe ale aflării surprinzătoare și directe a lui Hristos-Mesia, să facă imediat o lucrare curajoasă și convingătoare de misionarism excepțional, cu toată capacitatea, devoțiunea, amplitudinea și implicarea ființei ei, fapt care a avut un efect uluitor de convingător și neașteptat asupra locuitorilor cetății Sihar din ținutul Samariei, cu care ea a intrat în dialog direct, curajos și înflăcărat, prin care le aduce vestea uimitoare că L-a întâlnit pe Mesia-Hristos, Salvatorul omenirii!
Siguranța, dezinvoltura și energia sufletească captivantă cu care le vorbea femeia, care le mărturisea, zicându-le: „Mi-a spus tot ce am făcut,”, i-a determinat pe oamenii din cetate care au auzit-o, să iasă la fântână ca să-L vadă și întâlnească pe Isus.
Efectul întâlnirii și a dialogului lor cu Domnul, a fost și mai convingător decât spusele femeii, încât L-au invitat, L-au rugat să intre în cetate și să rămână la ei. Și Domnul a rămas acolo două zile. Numărul celor credincioși în El a fost mult mai mare în urma auzirii cuvintelor Lui.„Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale,ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4:42).
Această trezire spirituală puternică din Samaria a făcut-o Domnul mai întâi într-un suflet deosebit de păcătos, cel al femeii cu care s-a întâlnit, dar un suflet extrovert duhovnicește, dispus la convertire urgentă și totală, care aștepta de mult în străfundul inimii ei minunea eliberării din robia păcatului, aștepta în secretul ființei ei pe Mesia-Eliberatorul, Mântuitorul, iar Domnul cunoscând dorința ascunsă a femeii, a dat curs împlinirii ei, așteptând-o la fântâna lui Iacov și știind în atotcunoașterea Sa Divină că această femeie va fi o mărturisitoare plină de zel și foc ceresc în a-L face cunoscut locuitorilor cetății ei, căci la Dumnezeu nici o întâlnire nu-i întâmplătoare, ci toate se desfășoară, se realizează după un plan al Său bine definit și stabilit de El mai dinainte, din veșnicie!…
La întâlnirea ei cu Cel pe care-L aștepta și nutrea în intimitatea și profunzimea sufletului ei de a-L întâlni, a făcut-o să uite de setea trupească, de nevoile ei biologice umane, lăsând găleata la fântână și alergând în cetate la locuitorii ei cu vestea cea mai mare și sfântă de care a învrednicit-o Domnul în pronia și mila Lui infinită față de noi, păcătoșii.
Mărturia, slujba misionară a femeii samaritence, rămâne pentru noi toți, peste veacuri și milenii, până la sfârșitul omenirii, un exemplu, un model strălucit de implicare imediată și cu toată ființa noastră în divina și sfânta misiune, realizată de Duhul Sânt, de a fi, de a ne îndeplini pe deplin datoria de conștiință, insuflată de Duhul Sfânt în noi, de împreună-lucrători cu Dumnezeu, după întâlnirea noastră cu El, în taina și intimitatea inimii noastre, în actul convertirii și al nașterii noastre din nou, când Cuvântul lui Dumnezeu ascultat de noi și primit în inimă, însoțit de puterea Duhului Sfânt, face operația spirituală de înnoire, de schimbare totală, radicală a vieții, trăirii noastre și destinelor noastre, pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră și a altora prin noi, pe care Domnul îi cheamă la mântuirea Lui fericită, strălucită și eternă!…
Să devenim cu toții, bărbați și femei, tineri și bătrâni, bogați și săraci, indiferent de condiția noastră socială, economică, culturală, etc., niște suflete mărturisitoare, misionare, devotate și neobosite ale Cauzei lui Hristos în lume, pentru salvarea tuturor celor care vor auzi prin noi și primi mesajul Evangheliei Mântuirii lui Dumnezeu!…
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

 
   Domnul Isus Hristos a chemat și cheamă mereu la El pe toți din lume, fiindcă dorește fericirea și mântuirea tuturor sufletelor, căci Jertfa Lui a înfăptuit-o pentru toți din neamul omenesc, dar depinde de răspunsul sau nerăspunsul, de acceptarea sau respingerea fiecăruia dintre noi a chemării Lui la mântuire.
Dumnezeu dorește mântuirea tuturor, dar nu forțează, nu obligă pe nimeni să-I accepte mântuirea, ci numai dacă dorește un suflet fericirea veșnică mântuitoare a Lui.
Dumnezeu dăruiește iertarea și mântuirea Lui doar sufletelor care o doresc și o primesc de la El în dar, ca pe cadoul de valoare inestimabilă și de durată eternă!
Domnul cheamă mereu pe fiecare și așteaptă răspunsul afirmativ al fiecăruia.
Cheamă și azi pe toți oamenii, prin Cuvântul Său, la fel cum i-a chemat când era pe pământ.
Iată câteva chemări ale Domnului și ceea ce spune Cuvântul Său despre chemările Lui:
    -„Duceți-vă de învățați ce înseamnă:<>Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”(Mat.9:13).
– „Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință.”(Mat.10:1).
-„Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”(Mat.20:16).
-„El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” (Mat.4:19).
-„De acolo, Isus a mers mai departe și a văzut pe un om numit Matei, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat și a mers după El.” (Mat.9.9).
-„Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Mat. 10:38)
-„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.” (Mat. 11:28)
-„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Mat.11:29-30)
-„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Mat.19:21)
-„Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.” (Luc.6:47-48)
-„Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.” (Luc.9:59-60)
-„Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:35)
-„Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”(Ioan 6:37)
-„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:44)
Dragă suflete, care citești aceste rânduri, să știi că aceste chemări ale lui Hristos, sunt și pentru tine, dacă până azi nu ai răspuns chemării sau chemărilor Lui, pe care El ți le-a adresat în trecut sau ți le adresează acum, pentru ca prin ele să înțelegi că Domnul te iubește cu o iubire veșnică (Ier. 31:3), plătind cu moartea Lui pe Cruce prețul salvării tale și te cheamă ca să-ți dăruiască iertarea de păcate, fericirea fără de apus și mântuirea de care ai nevoie cel mai urgent și care este mai valoroasă decât orice pe lumea aceasta și pentru veșnicie, o comoară fără egal și fără sfârșit!…
Dacă răspunzi chemării Lui, primindu-L pe Hristos în inima și viața ta, devii o făptură nouă în El, având rodirea Duhului Sfânt, manifestarea dragostei, păcii, bucuriei mântuirii, a îndelungii răbdări, a bunătății și tuturor virtuților sfinte în trăirea de fiecare zi și clipă, ca urmare a prezenței și domniei Lui divine în ființa ta!…
Răspunde-I chiar acum, primește-L pe Domnul, dacă încă nu L-ai primit, ca să ai de azi înainte bogăția cerească nemuritoare care-ți lipsește și fără care viața ta pământească, scurtă ca un vis, este un nonsens lamentabil, o tristă sărăcie spirituală și o cruntă și împovărătoare robie sufletească a păcatului și viciului care te domină și te nefericește, dar cu Hristos vei trăi în belșugul fără margini a harului etern a binecuvântării, împlinirii, fericirii și mântuirii tale, aici pe pământ și-n Veșnicie!… Amin.
Iubite suflete fără Hristos, dacă te hotărăști acum să îți deschizi inima și Îl primești pe Domnul ca Mântuitor, Prieten și Mire Veșnic al tău, ar fi frumos și util să ne scrii că de azi înainte îți predai ființa și viața întreagă lui Dumnezeu, devenind un copil al Lui, un suflet răscumpărat prin Sângele Său, iertat și mântuit prin harul Lui etern, iar noi ne vom bucura împreună cu tine de decizia, de alegerea ta liberă și voită de a-I aparține de acum lui Hristos, intrând în Oastea Lui luptătoare, prin actul sau legământul de dăruire a inimii, sufletului, trupului și vieții tale în întregime și pe vecie Lui, pentru a fi împreună cu cei ce-L iubesc, ascultă și și-L urmează pe Mântuitorul Isus Hristos, Mireasa Lui cea sfântă și aleasă, de-o frumusețe, tinerețe, bogăție și slavă nesfârșită, asemenea Mirelui ei Divin, Etern și Adorat!…
Slăvit să fie Domnul!
                                                    Cornel Așchilean
 
 
 
Despre mama mea, Nastasia Așchilean
(la un an de la plecarea în Veșnicie)

În data de 15 noiembrie 2015 s-a împlinit un an de la plecarea în Veșnicie a mamei mele, Așchilean Nastasia.
A trecut biruitoare în brațele Domnului, la odihna și răsplata Lui veșnică, după o scurtă și grea suferință trupească, de final de viață, în data de 15 noiembrie 2014, în prima zi din Postul Nașterii Domnului…
A avut o viață de luptă și ardere spirituală, împletită cu suferință dar și multe bucurii și împliniri în Hristos Domnul, în decursul celor 93 ani și 8 luni de existență pământească.
S-a născut din părinții Horvat Ion și Ana, în data de 13 martie 1921, în satul Sumurduc, comuna Sânpaul, județul Cluj.
A absolvit 7 clase primare, fiind premiantă și o elevă de excepție la orele de religie, precum și o foarte bună cântăreață(cânta și pe note muzicale, având un caiet cu multe cântece patriotice și religioase) și de asemenea o foarte bună actriță de teatru, talente pe care le-a transmis genetic și fiilor ei.
A fost căsătorită timpuriu (la începutul anului 1938, la nici 17 ani) de către părinți și rudenii, prin aranjamente de căsătorie, cu Așchilean Simion, venit din Berind în Sumurduc, fiind mai în vârstă cu 10 ani (născut în 1911), cu care a avut 6 băieți: Ioan (28 ian. 1939), Viorel (12 august 1940), Gheorghe( n. 1942, trecut la Domnul în ian. 2013), Sandu (19 iulie 1957), Nicolae-Vasile (24 febr.1960), Cornel (5 august 1961).
A muncit din greu alături de soțul Simion pentru întreținerea familiei.
Ajungând de la Cluj și prin satele noastre adunările Oastei Domnului, părinții mei au fost printre primii (în special tata, care a fost cu primii frați, apoi mama în toamna aceluiași an, 1964) care au aderat prin legământ la Lucrarea Duhului Sfânt- Oastea Domnului, această mișcare profetică și ecumenică de renaștere spirituală a sufletelor care își doresc mântuirea mai presus de orice interes pământesc trecător.
Părinții mei fiind greco-catolici(cum erau toți din satele noastre), ne-au botezat și pe noi, cei șase fii, în același cult religios (pe ultimii trei în ilegalitate, în timpul comunismului), dar au îmbrățișat Lucrarea ecumenică și evanghelică a Oastei Domnului, inițiată de Dumnezeu prin preotul ortodox Iosif Trifa, un apostol, profet și martir al lui Hristos. Oastea Domnului s-a extins și la confesiunea greco-catolică, chiar de la începutul înființării ei, pe vremea părintelui Iosif Trifa, apoi și la români de rit romano-catolic, cum există azi.
Părinții mei au intrat cu pocăință și cu naștere din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, în actul legământului de intrare în Oastea Domnului, în Biserica cea Vie a lui Hristos, în Biserica Primară, readusă la noi prin Oastea Domnului, cum spune părintele Iosif Trifa, în cuvântul testamentar din 27 iulie 1937, pentru aflarea și vestirea lui Isus cel Răstignit, pentru mântuirea sufletelor, prin Lucrarea ecumenică (supraconfesională) și profetică a Oastei Domnului, așa cum a scris și vorbit despre identitatea divină a Oastei Domnului, fratele Traian Dorz, profetul, poetul (și scriitorul) și martirul lui Hristos, urmașul și continuatorul operei și lucrării realizate de Duhul Sfânt prin părintele Iosif Trifa.
În anul 1983, în Postul Crăciunului, în timp ce postea și se ruga, mama a avut o revelație de la Domnul cu privire la Lucrarea Oastei Domnului.
A activat în Oastea Domnului cu toată dăruirea și devotamentul inimii, cu iubirea, prețuirea și jertfirea totală a ființei pentru Hristos și pentru valorile spirituale eterne ale Oastei Domnului, în care și-a format și crescut fiii, împreună cu soțul credincios-un sfânt,după întoarcerea la Domnul cu întreaga voință și putere a ființei ei, în cea mai curată și sfântă adeziune față de Hristos și Oastea Lui!…
După 64 ani de căsătorie și 42 ani de umblare pe calea Domnului, în Oastea Lui, împreună cu soțul Simion, în luna mai 2002, rămâne fără soțul devotat Domnului și familiei, un suflet ales, un sfânt plin de curaj și atașament total față de Hristos, un ostaș special al postului și rugăciunii!!
Rămasă astfel fără tata, și-a purtat jugul văduviei timp de peste 12 ani, când Hristos a chemat-o Acasă, la odihna și răsplătirea Lui eternă!…
L-a vizitat pe fratele Traian Dorz, împreună cu mătușa Ana, când era internat la Spitalul Clujana, spunându-i: „Frate Traian, noi suntem greco-catolici, așa am fost din bunici și străbunici, dar am intrat în Oastea Domnului când a ajuns la noi și copiii mei aproape toți au făcut legământ la Oaste…” Fratele Traian i-a răspuns cu iubire, duioșie și prețuire: „Vei avea o mare răsplată în Ceruri, căci ți-ai crescut fiii în Calea Domnului!”
…A plecat să-și primească răsplata pentru toată dăruirea, alipirea și jertfirea ei întreagă, unică pentru Domnul și pentru pedagogia și arderea ei sufletească continuă și intensă de a-și educa, învăța și crește fiii pentru Domnul , apoi de a-i îndruma și sprijini pe calea Domnului, în Oastea Lui, în lupta permanentă și neînfricată pentru Domnul, pentru Evanghelia Sa și vestirea Lui în lume la cei care nu-L cunosc și nu L-au întâlnit, pentru a-L afla și ei, ca să se nască din nou, spre a fi mântuiți!…
…Dragă mamă, după fratele Traian, mi-ai fost exemplul cel mai demn de urmat pe calea lui Isus cel Răstignit și împreună cu tata, deopotrivă, mi-ați fost cele mai vii și nemuritoare exemple de a umbla cu Domnul toată viața!…
…Când m-am despărțit ultima dată de mama, cu trei săptămâni înainte de a pleca la Domnul, i-am spus:
Mamă, te rog să te rogi pentru mine!…
Mi-a răspuns prompt, foarte senin și sugestiv:
Asta mi-e meseria, n-am altceva de făcut!…
…O mamă sfântă, cea mai sfântă mamă din lume!…Să-ți urmeze exemplul toate mamele în
creșterea și educarea copiilor pentru Domnul!!
…Se ruga mereu în prezența mea, rugându-se pentru mine în versuri:
„Doamne-ndură-te de el,
de copilul meu Cornel!…”
Inima mea, parcă mi-e dusă Dincolo, jumătate a plecat împreună cu mama!…

Mamei mele
(la plecarea la Domnul)

Pentru cea mai sfântă mamă
la plecarea-n Veșnicie,
somnul dulce și odihna
și răsplata să îi fie!…

…Mamă unică și bună,
de-o iubire nesfârșită,
ai umblat pe calea Oastei
c-o voință neclintită.

Te-ai jertfit ca nimeni alta
să-ți crești fiii în credință
și-ai dorit să-i vezi cum toții
îți urmează-n pocăință.

Pentru-a Domnului Lucrare
ți-ai dat inima întreagă,
împlinindu-ți legământul
ce de Domnu-n veci te leagă.

La plecarea-ți, scumpă mamă,
bunică și străbunică,
ne decidem pentru Domnul
să luptăm mai fără frică.

Duhu-ți plin de-nsuflețire
ne va fi-un model în viață
și arderea-ți pentru Domnul
ne rămâne-n veci povață.

Ți-ai sfârșit biruitoare
lupta sfânt-a mântuirii
și de-acum pe totdeauna
pleci în Patria Iubirii,

unde nu mai sunt suspine
și nici dor, nici depărtare,
ci pe veci de veci e numai
fericire și cântare!…

…Iar în Ceruri te mai roagă
să ajungem împreună,
să purtăm cu tine-alături
a Edenului cunună!

Amin.
Slăvit să fie Domnul!