Cenacluri

 
„… Maica Domnului a fost sufletul cel mai smerit și mai sincer care a putut fi găsit de Dumnezeu în mijlocul lumii. Pentru că datorită acestei smerenii și sincerități s-a oprit asupra ei harul lui Dumnezeu. Și s-a arătat în lucrarea făcută prin ea, pentru prima dată în istoria mântuirii noastre, lucrarea întregii Sfintei Treimi: Tatăl a ales-o, Fiul S-a întrupat din ea și Duhul a umbrit-o.
În legătură cu Maica Domnului, se vorbește clar despre Sfânta Treime pentru prima dată în Sfânta Scriptură.
Toată puterea Domnului, toată lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat în ea, pentru că în ea trebuia să se facă o lucrare uriașă și eternă. Și această lucrare se putea face numai acolo unde era desăvârșită și totală smerenia și sinceritatea.
Dacă n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai desăvârșit aceste condiții, Dumnezeu-Tatăl nu S-ar fi oprit asupra ei, Fiul n-ar fi ales-o să Se întrupeze din ființa ei și Duhul n-ar fi umbrit-o.
De aceea, cât respect trebuie să dăm noi, potrivit Evangheliei, acestui vas sfânt de care S-a folosit Dumnezeu! Am meditat la sărbătoarea aceasta asupra acestor gânduri.
În toată lucrarea mântuirii noastre, arhanghelul Gavril se arată ca acel sol al lui Dumnezeu care a fost folosit pentru înștiințarea, în primul rând, a Sfintei Fecioare. Probabil că noaptea, în noaptea aceea când Sfânta Fecioară medita în rugăciune și în citirea Sfintelor Scripturi la profeția de la Isaia, se va fi gândit: „Ce fecioară minunată trebuie să fie aceea despre care scrie profetul că a fost aleasă să se întrupeze din ea Dumnezeu-Emanuel!”. Și se va fi gândit ea cu rugăciune: „Doamne, dacă aș ajunge să cunosc eu ființa aceasta, cât de adâncă smerenie i-aș arăta și cât de adânc m-aș pleca să-i slujesc eu!”.
Atunci a apărut îngerul și i-a spus: „Pentru că te-ai smerit atât de adânc, Dumnezeu te-a ales pe tine!”
Poate că în Noaptea Nașterii a venit același înger, poate îngerul Gavril, să le vestească și păstorilor. Lui Daniel, îi spune el:„Eu sunt îngerul Gavril, care stau în fața lui Dumnezeu”. Pe el l-a ales Dumnezeu să înștiințeze despre aceste lucruri. Poate că el a fost și cel care a venit la păstori.
Poate că păstorii, în seara aceea, vorbind între ei, se vor fi gândit la profeții și vor fi așteptat și ei mereu pe Mesia să vină și se vor fi gândit între ei: „Doamne, oare când va fi? O, dacă am ajunge și noi să-L vedem!”
Poate că au fost mulți păstori atunci pe toată câmpia aceea, dar îngerul Domnului n-a venit decât la aceștia. De ce? Pentru că numai aceștia se preocupau de problema aceasta. Pentru că numai ei doreau să ajungă să-L cunoască. Și atunci îngerul le-a spus: „Bucurați-vă! S-a născut Acela pe care-L așteptați! Duceți-vă colo și-L veți găsi și-L vedeți”. Și zice: „S-au dus și L-au văzut și s-au întors plini de bucurie!”.
Și cu magii, la fel trebuie să se fi petrecut. Și noaptea.
Într-o noapte ca asta, poate că același înger a fost trimis de Dumnezeu la Părintele Iosif și i-a spus: „Fă o lucrare în mijlocul poporului acestuia! Pregătește-te, că Dumnezeu te-a ales pe tine, să fii începătorul unei lucrări cu caracter etern, curat, profund, care să aibă aceste două sfinte trăsături: sinceritatea și smerenia; lacrimile și dragostea; jertfa și lupta”.

( Traian Dorz, din Cuvântul de deschidere la „Prima Sărbătoare Literară a tineretului creator din Oastea Domnului”, Sibiu, 1 ianuarie 1985)