Cultură și concursuri

   Legământul este actul nașterii din nou, fiind actul de identitate al Oastei Domnului, deoarece în Oastea Domnului se intră prin legământ. Deci, legământul este „cartea de vizită” sau „documentul de identitate”, „legitimația” specială, specifică, reprezentativă a Oastei Domnului, așa precum spune însuși întemeietorul ei pământesc, părintele Iosif Trifa: –  –  -„…Am făcut această mărturisire personală, iubiții mei, ca să vă atrag atenția asupra legământului Oastei. Oastea Domnului este un legământ de cea mai mare însemnătate pentru creșterea noastră în Domnul. Clipa cea mai hotărâtoare din viața unui suflet care intră în Oastea Domnului trebuie să fie acest legământ.
Legământul nostru trebuie să fie un hotar de viață nouă, un început de viață nouă, un început de creștere în Domnul. Legământul cu care intră cineva în Oastea Domnului este, trebuie să fie, ziua nașterii lui celei duhovnicești, cum foarte nimerit a spus fratele Oprișan de la București. Începând cu această zi a nașterii, ostașul trebuie să crească mereu în Domnul.
Așadar, vedeți, creșterea cea duhovnicească cere multe, multe lucruri de seamă. Ce lucru dureros este să vezi creștini care își închipuie că pot crește în cele duhovnicești cu câteva cruci aruncate cu grabă seara și dimineața și cu câte un „Tatăl Nostru” spus la repezeală.” (Din: „Să creștem în Domnul”).
Legământul părintelui Iosif din noaptea de Revelion 1922/1923, inspirat de Duhul Sfânt, a fost momentul sau actul nașterii lui din nou și actul de naștere, de identitate a unei lucrări profetice, ecumenice, de renaștere spirituală, de misionarism laic și voluntariat duhovnicesc, denumită Oastea Domnului, nume inspirat de Duhul Sfânt părintelui Iosif, profetul și martirul lui Hristos!…
Legământul de intrare în Oastea Domnului, făcut de un suflet cu Domnul, prin pocăință, în temeiul Jertfei lui Hristos de la Golgota, îl naște din nou, îl învie din mormântul păcatului, îl schimbă radical în bine , prin Apa cea Vie a Cuvântului lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, cei Doi Părinți Cerești, Divini, care nasc un suflet, o ființă umană pentru Împărăția lui Dumnezeu, precum i-a spus și i-a cerut Domnul Isus Hristos lui Nicodim, profesor de teologie(învățător al Legii) în Israel (Ioan 3:1-10).
Pe lângă ceea ce am citat mai sus, Părintele Iosif, fondatorul văzut al Oastei Domnului, a spus și a scris mult și multe învățături duhovnicești despre legământ, dintre care mai cităm:
-„Legământul Oastei este și legământul aflării Bibliei, este și legământul nostru cel sfânt că vom < > din tot sufletul și din toată inima noastră toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu. Căci Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci să fie „aflată” de orice suflare care caută mântuirea. Și nu numai să fie aflată, ci să fie și citită. Și nu numai să fie citită, ci să fie și împlinită și trăită. Dumnezeu n-are o carte ce trebuie numai citită, ci o Carte ce trebuie și trăită și împlinită!”
-„În timpul din urmă, Oastea Domnului a ajuns la o răspântie. A început să se audă: „Oastea-i ici, Oastea-i colo”. Dar eu strig „de pe acoperișul caselor”: Oastea nu-i nici ici, nici colo, ci Oastea-i numai acolo unde se ține cu sfințenie legământul și hotărârea noastră de la început de a trăi deplin Evanghelia, declarând război tuturor patimilor și păcatelor. Unde se ține legământul cu sfințenie, acolo-i Oastea Domnului! Acest legământ e puterea Oastei și a ostașilor.” (Alcoolul, duhul diavolului)
-„Oastea Domnului este o mișcare de renaștere duhovnicească, în credința și învățătura cea dreaptă, în care orice suflet care vine trebuie să pună o hotărâre și un legământ că o rupe cu viața lumească dinainte și cu trecutul său cel păcătos. Și să înceapă o viață nouă cu Hristos și pentru El.
Hotărârea și legământul de predare în slujba Domnului nostru Isus Hristos, constituie hotarul cel mare de la care sufletul se desparte definitiv de Satana și se unește definitiv cu Hristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea largă și o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta este hotarul de la care omul moare pentru lume și pentru păcat și începe să învieze și să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu.
Cine face legământ de ascultare și viețuire cu Hristos și își ține acest legământ până la moarte, numai acela va primi cununa vieții din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nostru Mântuitor și Răscumpărător, Isus Hristos. Dar cine se leapădă și își calcă hotărârea și legământul său, acela va avea parte de lepădare și de la Hristos.
La picioarele Crucii lui Isus cel Răstignit să punem și noi, fiecare, gând de hotărâre și legământ de a-L urma pe El până la sfârșit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoare cununa vieții veșnice.
Veniți să facem o hotărâre și să punem un legământ de luptă împotriva tuturor relelor din viața noastră și de slujire cu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră. Să scoatem toate păcatele din viața noastră, din casa noastră și din țara noastră. Și să înstăpânim în locul lor toate virtuțile și roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, a familiei noastre și a țării noastre.”
Fratele Traian Dorz spune același adevăr despre valoarea, importanța veșnică a legământului dintre Dumnezeu și om și invers, dintre un suflet uman și Creatorul și Mântuitorul nostru, identificând legământul, din propria lui experiență trăită în momentul legământului său, ca fiind momentul nașterii din nou:
 -„Nașterea din nou, trebuie să repetăm de o mie de ori și tot nu va fi prea mult, nașterea din nou este o transformare totală, ca a doua naștere a sufletului, după prima naștere a trupului nostru. Este clipa fericită și cerească a legământului nostru cutremurător și unic pus de bunăvoie și din tot sufletul ca o predare totală și definitivă…Clipa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimile tale, cu toată ființa ta: Al Domnului sunt(Isaia 44:5).
Atunci Cuvântul lui Dumnezeu care este Apa, îi curăță omului mintea și-i dă o cunoaștere nouă. Iar Duhul lui Dumnezeu care este Puterea, îi curăță omului inima, dându-i o simțire nouă.” (Din: „Condiția mântuirii”).
-„Un ostaș fără legământ nu poate fi socotit un ostaș deplin. Nici el nu se știe legat în totul de Domnul decât după depunerea acestui legământ sfânt, după cum un soldat nu se poate socoti de încredere și devotat țării decât în clipa când depune jurământul, care este legământul său unic și definitiv. Un soldat fără jurământ nu este soldat deplin și țara nu se poate bizui niciodată pe el. Nici comandantul lui. Tot așa, un ostaș fără legământ nu este vrednic de încredere în fața Domnului. Cine se ferește de legământ nu este cinstit în fața lui Dumnezeu. Și Domnul nu Se poate încrede în el (Ioan 2:24)… Astfel sărbătorirea legământului frățesc va rămâne pe totdeauna neuitată, așa cum și trebuie să rămână pentru cei care au avut bucuria de a se uni atunci pe deplin cu Domnul și Mântuitorul lor Isus. Iar pentru ceilalți va fi un prilej de mare și luminată bucurie duhovnicească.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, pecetluiește cu Harul Tău și cu puterea Ta legământul nostru hotărât cu Tatăl nostru Cel ceresc, pus prin Jertfa Crucii Mântuitorului nostru Isus Hristos și întărit de pecetea darului Tău cel veșnic și sfânt. Umple-ne, Duhule Sfinte, de lumină și putere și condu-ne cu biruință prin toate luptele până la cea din urmă, când vom primi cununa vieții, la intrarea pe porțile Ierusalimului ceresc. Amin.”
Slăvit să fie Domnul!
                                                                    Cornel Așchilean
 
 

Ce sfânt e-un legământ

Ce sfânt e-un legământ, că Însuși
Hristos, cu Sânge l-a-ntărit
și l-a pecetluit cu prețul
de Jertfă care l-a sfințit.

Când omul, lui Hristos jertfește
ființa și voința sa,
se leagă el de bunăvoie
că-L va sluji și asculta.

Când omul vine și-și supune
ființa sa lui Dumnezeu,
ce poate fi mai sfânt ca asta,
mai cutremurător și greu!

Când pasu-acesta-i sfânt și unic
cum unică-i ființa sa,
ce-ar mai putea să-l facă-n stare
să-l uite sau a și-l călca?

…Să nu-ți privești cu ușurință
cuvântu-n care te-ai legat.
Ținându-l, ești prin el un înger,
călcându-l, ești un blestemat.

O, Dumnezeu Atotputernic
al Veșnicului Legământ,
ajută-ne pe fiecare
să ni-l păstrăm pân-la mormânt.

Traian Dorz

 
(Cântarea arhanghelului Gavril – Luca 1,28)

Plecăciune ție, plecăciune ție,
Fecioară Marie,
căreia ți-a dat Domnul Cel Prea-Nalt
haru-I minunat!

Domnul te arată binecuvântată,
Fecioară curată,
nu te teme dar, tu ai mare har:
vei fi-un sfânt altar!

Plecăciune ție, plecăciune ție,
Fecioară Marie,
căci prin Cel de Sus, Fiu îți va fi-adus,
să-L numești Isus!

Sfânta Lui Domnie veșnic o să ție,
Fecioară Marie…
El va fi chemat Fiu Celui Prea-Nalt,
Domn și Împărat…

Plecăciune ție, plecăciune ție,
Fecioară Marie,
Tatăl va voi, Duhul te-a umbri,
Fiul te-a slăvi!

Plecăciune ție, plecăciune ție,
Fecioară Marie,
căci a’ Celui Sfânt Voie și Cuvânt
sunt un Legământ!

Traian Dorz

 

 

 

Minune și Taină

Minune și Taină e viața curată
în care Lumina S-a vrut întrupată,
în care Iubirea a vrut a Se-aprinde
și-n care tot raiul pe veci se cuprinde.

Fii binecuvântată,
Fecioară Preacurată,
Minune și Taină și-Altar,
tu, Maica Eternului har.

Minune și Taină e Sfânta-Ntrupare
când Cel fără margini Se strânge-ntr-o zare,
și Soarele Veșnic Se strânge-ntr-o rază
și Cerul sărutul pe-un Crin și-l așază.

Minune și Taină sunt Fiul și Mama
spre care se-nalță uimirea și teama,
spre care coboară Iubirea și Paza
și-n care se-ascunde Fiorul și Raza.

Minune și Taină e Mila Divină
ce astfel alege spre lume să vină
și astfel dorește spre Ea să ne-atragă,
sfințiți de Iertarea Eternă și-ntreagă.

Minune și Taină, mi-nchin pe vecie
credința, nădejdea și dragostea ție,
ființa, viața și tot ce-i în mine,
prin tine sfințite, cuprinde-le-n tine!

Traian Dorz

 

 

Pledoarie pentru școala biblică

Pledoarie pentru școala biblică:
1. Pledoarie biblică;
2. Pledoarie patristică;
3. Pledoarie trifistă;
4. Pledoarie dorziană.

1. Pledoarie biblică pentru studiul biblic(ce ne spune Biblia despre Ea Însăși):

-Deut.6:2;4-5;6-9;24-25; 8:3; 17:18-20; 18:15,22; 32:7;
-Ios. 1:8;
-Ezr. 7:10;
-Ps. 1:1-2; 33(32):4,6; 106(105):3; 119(118):9,11,44,46,47-48,57,62,63,72,73,97-100,103,105,111,160; 126(125):5-6;
-Prov. 16:20;
-Ecl. 12:13-14;
-Isa. 34:16;
-Ier. 15:16;
-Dan. 12:3;
-Mat. 4:4; 21:42; 22:29; 24.35;
-Marc. 4:14;
-Luc. 1;37; 8:11; 24:27;
-Ioan 1:1,14; 5:39; 17:17;
-Fapt. 6:4; 8:4,25; 15:35; 17:11;
-Rom. 1:16-17;
-1Cor. 9:16-18,23;
-Gal. 1:11-12;
-Efes. 6:17;
-Col. 3:16;
-1Tim. 4:13,16;
-2Tim. 3:15-17; 4:2,5;
-Evr. 4:12;
-1Petr. 1:10-12,23,25;
-2Petr. 1:20-21;
-1In. 2:5,7,14;
-Apoc. 14.6; 19:13.

2. Pledoarie patristică pentru studiul biblic(ce ne spun Sfinții Părinți despre Biblie):

— Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Dumnezeu Cel iubitor de oameni, luminează nevăzut cugetele noastre prin Sfintele Scripturi.”
„De aceea, vă rog, să citim cu multă râvnă dumnezeieștile Scripturi. Dacă vom citi des cele scrise în ele, ne vom îmbogăți și cunoștințele. Este cu neputință să rămâi fără de folos, când citești cu râvnă și mult dor dumnezeieștile cuvinte. Dacă nu avem om, care să ne fie dascăl, atunci Însuși Stăpânul, intrând de sus în inimile noastre, ne luminează mintea, ne lămurește cugetul, face lumină în cele tăinuite, ne este dascăl al celor ce nu știm. Numai să vrem să facem tot ce depinde de noi.”
„Așadar, vă rugăm să nu neglijăm citirea dumnezeieștilor Scripturi, ci să le citim des, fie de cunoaștem înțelesul Scripturilor, fie de nu-l cunoaștem. Citirea continuă ne ajută să ținem bine minte ce citim; adeseori, ceea ce nu putem înțelege ce citim azi, vom putea dintr-o dată înțelege mâine, dacă revenim și citim, pentru că bunul Dumnezeu ne luminează pe nevăzute mintea.”
„De la necunoașterea și neascultarea Sfintelor Scripturi izvorăsc toate relele dintre oameni.”

— Sfântul Clement Alexandrinul:
„Gura Domnului a rostit cuprinsul Sfintelor Scripturi.”

— Sfântul Macarie cel Mare:
„Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu.”

— Sfântul Vasile cel Mare:
„Toată Scriptura este de la Dumnezeu insuflată și folositoare nouă spre mântuire.”

— Sfântul Antonie cel Mare:
„Orice vei face, să ai mărturia Sfintei Scripturi.”

— Sfântul Isaac Sirul:
„Nimic nu este atât de potrivit ca să înlăture din suflet gândurile rele ce-l stăpâneau mai înainte și tot ce cuprinde în om flacăra tulburării, ca scufundarea în învățătura Sfintelor Scripturi și umblarea după poruncile ei dumnezeiești.”

— Sfântul Clement Romanul:
„Cercetați Sfintele Scripturi cele adevărate și date prin Duhul Sfânt, că totul este drept și adevărat din ce este scris în ele.”

— Origen:
„Cuvântul Sfintei Scripturi este asemenea seminței al cărei rost este să se înmulțească și să rodească felurit acolo unde este aruncată.”

— Sfântul Grigorie de Nyssa:
„Toată Scriptura, fiind de Dumnezeu insuflată, este o lege sfântă celor ce o citesc…spre cunoștința tainelor dumnezeiești și spre ascultarea cu înțelegere.”

— Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă:
„Sfânta Scriptură are o putere covârșitoare prin care ea a prefăcut și preface nenumărate suflete păcătoase în suflete sfinte.”
„Descoperirea dumnezeiască cea mai presus de fire se găsește în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție.”

3. Pledoarie trifistă pentru studiul biblic(ce spune părintele Iosif despre Sfânta Scriptură):

-„Toată lupta vieții mele a fost să fac pe toți oamenii să cunoască și să iubească, să adâncească și să trăiască Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu – Biblia.”
– „ Dacă aș avea un glas de tunet care să se audă peste tot pământul, aș striga un singur cuvânt: oameni, citiți, iubiți și trăiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Cel din urmă cuvânt al vieții mele aș dori să fie: Citiți Biblia!”
– „Cine a gustat din dulceața cerească, cine a gustat Cuvântul lui Dumnezeu-Biblia, acela a aflat că acest Cuvânt dumnezeiesc este mai dulce decât mierea pentru cerul gurii sale, după cum scrie Psalmul 118(119).103. Acela nu va mai simți foamea și setea după desfătările și plăcerile lumești niciodată.”
– „Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credință, cu rugăciune și cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Duhul Adevărului și al Vieții. Numai așa ne vom afla în ea Adevărul și Viața, adică pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, Răscumpărătorul sufletelor noastre, Care este Miezul Sfintelor Scripturi și pe Care ni-L descoperă numai Cuvântul și Duhul Sfânt.”
– „Dacă Biblia ar avea grai auzit, ea ar striga tuturor oamenilor: Eu sunt Cartea lui Dumnezeu – citiți-mă! Eu sunt Descoperirea lui Dumnezeu – cercetați-mă! Eu sunt Cartea Vieții- iubiți-mă! Dumnezeu este Scriitorul meu – căutați-mă! În mine se află ascunse și arătate toate lucrările lui Dumnezeu pentru mântuirea voastră – hrăniți-vă din mine și adăpați-vă din izvorul meu, ca să aveți viața!”
-„În Sfânta Scriptură este cuprinsă toată înțelepciunea de care avem nevoie pentru ducerea unei vieți în sfințenia și cinstea cerute de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Oricui îi lipsește această înțelepciune, să o ceară prin rugăciune Duhului Sfânt și să o caute prin cercetare și citire în Cuvântul Bibliei. Și Dumnezeu i-o va da cu mână largă și binevoitoare.”
– „Prin învățătura sfinților, înțelegem mai bine învățătura lui Hristos, Mântuitorul nostru.”
– „Biblia este cartea pentru fiecare veac, pentru fiecare vârstă, pentru fiecare climă, pentru fiecare om, pentru fiecare stare socială: de sus, de jos; bogat, sărac; învățat, neînvățat; bătrân, tânăr; cu un cuvânt: pentru oricine.”
-„Nici o altă carte din lume n-a fost atât de prigonită și persecutată ca Biblia, dar ea a biruit toate prigoanele, fiind Cartea lui Dumnezeu.”
– „Cea mai binecuvântată clipă din viața unui om este când intră Cuvântul lui Dumnezeu în casa lui, în inima lui, în viața lui.”
– „Toate cărțile din lume nu vor putea da omului niciodată ceea ce îi dă Cartea cea „căzută din cer”- Biblia. Toate cărțile din lume nu vor putea înlocui niciodată Cartea Cărților- Biblia!”
– „Biblia trebuie să fie o hrană zilnică a sufletului nostru! Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentru că ea este o necesitate a vieții mele, întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l răsuflu și ca pâinea ce-o mănânc…”
– -Poporul nostru crede că Sfânta Evanghelie e o carte sfântă ce trebuie să stea, îmbrăcată în aur, pe masa altarului și numai preotul are voie să citească în ea. Această judecată trebuie lăsată și îndreptată… Această Carte trebuie citită de toți cei care știu citi!”
– „Sabia Cuvântului biblic -sabia Duhului Sfânt- pătrunde până la despărțirea omului duhovnicesc de cel lumesc, a omului cel nou de omul cel vechi. Ea taie fără cruțare în orice compromis cu lumea și cu păcatul. Cuvântul lui Dumnezeu nu suferă nici un fel de învoială și împăcare cu păcatul.”
– „Când moartea va veni să-mi închidă pleoapele ostenite și să sufle odihna de veci peste ostenelile și frământările mele, mișcarea mea cea din urmă va fi aceea care va strânge Biblia la pieptul meu. Cu ea voi trece în cealaltă lume, căci cu ea și pentru ea am trăit în aceasta de aici.”

4. Pledoarie dorziană pentru învățarea, aprofundarea și trăirea Cuvântului Divin:

„De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
**Să caute să-și procure Sfânta Scriptură – Biblia, să o aibă personal și să o prețuiască, iubind-o ca pe sfântul și adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu; să o cerceteze cu credință, cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu în fiecare zi.
**Să-și obișnuiască familia a citi, a cunoaște, a asculta și a împlini Cuvântul Sfintelor Scripturi.
**Să cugete zi și noapte la poruncile Domnului, învățându-le și păzindu-le cu fapta și cu vorba, cât mai ascultător și smerit.
**Să propovăduiască Cuvântul Evangheliei potrivit cu învățătura dreaptă și să se ferească de oricine nu învață așa din Cuvântul Sfânt.
**Să-i înfrunte pe cei care îi vede că răstălmăcesc învățătura cea dreaptă pe care am primit-o noi, având tot curajul și râvna pentru apărarea adevărului față de oricine nu-l arată drept.
**Să ia totdeauna parte, cu dragoste, râvnă trează și evlavie, împreună cu frații și surorile noastre, la adunările de școală biblică și să-și deschidă totdeauna mintea și inima spre a învăța să cunoască și să împlinească mai bine voia lui Dumnezeu în care ne călăuzește Biblia.
**Apropierea de Cartea Domnului să ne fie totdeauna cu o teamă sfântă și cu evlavie, gândindu-ne cât de Înalt este Stăpânul și Dumnezeul nostru Care ne vorbește din ea. Și cât de înalte să fie totdeauna respectul, admirația, smerenia și bucuria pe care se cuvine ca noi să le avem față de El și de Cuvântul Voii Sale pe care a binevoit să ni-l descopere.
**Să așeze și să păstreze Cartea Sfântă totdeauna la loc de cinste, să nu o arunce oriunde și să nu o lase obiectul de joc al copiilor, ori de batjocură al necredincioșilor.
**Să se apropie totdeauna cu evlavie de Cartea Domnului. Să-i stropească cu lacrimile sale paginile ei. Să-i sărute cu buzele sale evlavioase versetele ei, iar mâinile să i se împreune peste ea, în rugăciunea celor mai fierbinți mulțumiri față de Domnul, pentru că i-a dat-o și i-o păstrează. Să învețe pe de rost și să rețină versete și chiar capitole întregi din ea, la care să mediteze când nu o are, ori când îi va fi luată.
**Iar pentru adevărata înțelegere a textelor sfinte, să ia drept călăuză scrierile Sfinților Părinți care, printr-o viață de sfințenie, au fost luminați de același Duh Sfânt Care a insuflat întreagă Sfânta Scriptură.
** O, Doamne Duhule Sfinte, trezește-ne foamea și setea după Cuvântul Sfânt și călăuzește-ne în tot adevărul Său. Amin.” (Din „Deptarul învățăturii sănătoase”, capitolul 10: „Despre Sfânta Scriptură”)

Pledoarie poetică a fratelui Traian Dorz despre Sfânta Scriptură:

„Ca de Dumnezeu ascultă de Scriptură-n orice fel;
de-i nesocotești Cuvântul, Îl nesocotești pe El!”

 

Hristos este Taina

Hristos este Taina Sfintelor Scripturi,
fiecare slovă poartă-al Lui Semn Sfânt,
peste toate-i umbra Sfintei Lui Făpturi,
Numele-I ascunde fiece cuvânt.

Din Geneza până la Apocalips,
prin versete umblă pașii lui Hristos,
uneori mai tainic, alteori deschis,
când fiind în umbră, când străluminos.

Ca printr-o pădure când e soare plin
trece El prin toată Biblia mereu;
uneori L-ascunde câte-un tei ori pin
și-apoi iar străluce ca un Dumnezeu.

…De la-Ntâia Seară, cea din Început,
până după Miezul Nopții cu profeți,
El e-Acel Luceafăr îndreptând tăcut
ochii lor spre Ziua Marii Dimineți.

Dar din Dimineața Marii Lui Iviri
când slăvit deschide Noul Legământ,
toate-I pier în fața marii străluciri-
e-n Etern Solstițiu Soarele Lui Sfânt.

…Se rotesc de-atuncea secole și spații,
când cu seri de beznă, când cu dimineți,
pier și nasc întruna alte generații
– ci Hristos rămâne Veșnic și Măreț.

…Cercetați Scriptura din genunchi, smeriți,
doar așa-i pătrundeți strălucitul semn,
numai ochii-n lacrimi pot privi uimiți
Taina și Minunea de pe-al Crucii lemn.

Cercetați Scriptura proșternuți pios,
mergeți pân’la Cruce și rămâneți Sus;
singura Salvare-i numai în Hristos,
și-o puteți cunoaște numai prin Isus.

Cele Două Nume au un sfânt înscris,
fiecare-ntr-însul cuprinzând un har:
în Hristos e unic Harul cel promis
și-n Isus e harul de-a-l pătrunde clar.

Traian Dorz

 

Cuvântul Tău, Etern Stăpân

Cuvântul Tău, Etern Stăpân,
e mai statornic decât toate,
a’ Tale-orânduiri rămân
pe veci de veci nestrămutate.

Cuvânt slăvit, doar Tu-mi ești far,
avânt, putere și iubire,
și scut, și-alin, și drum și har,
spre slavă și desăvârșire.

Cuvântul Tău, Isuse-n veac
este-adevăr și părtășie,
când toate pier și se desfac,
e-n veci curată apă vie.

Cuvântul Tău, Duhule Sfânt,
e frumusețe și putere,
etern și dulce crezământ
spre sărbătoare și-nviere.

Cuvânt Slăvit, lumina mea,
Tu-mi crești curat viața nouă;
revarsă-mi zilnic peste ea
a prospețimii Tale rouă!

Sfânt Adevăr Desăvârșit,
fii-mi toiag și scut și soare
pân-la hotarul strălucit
de unde-i veșnic sărbătoare!

Traian Dorz

 

 

Câteva date despre Părintele Iosif Trifa, necunoscute sau mai puțin cunoscute

Părintele Iosif Trifa, apostolul(trimisul), profetul și martirul lui Hristos, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului, s-a născut sâmbăta, în 3 martie 1888 și a trecut la Domnul tot sâmbăta, în 12 februarie 1938.

                                                                                          ***
A fost botezat doar la 3 zile după naștere, în ziua de marți, 6 martie 1888, la fel cum erau botezați urgent după naștere toți copiii, din cauza mortalității infantile care era foarte crescută în acel timp.
 
                         Consemnat, fr. Cornel Așchilean
 
 
 
 
Noi nu te vom uita, părinte

Noi nu te vom uita, părinte, căci glasul tău cel fermecat
pe mii de suflete pierdute ne-a scos din moarte și păcat.

Ne-om aminti mereu, părinte, de glasul și de scrisul tău,
căci el ne-a scos din calea morții și ne-a adus la Dumnezeu.

Te vom iubi mereu, părinte, și-n drumul sfânt o să-ți urmăm,
căci tu ne-ai spus cum pentru Domnul să suferim și să luptăm.

Te vom urma mereu, părinte, pe calea Domnului smeriți,
căci fără glasul tău cu toții am fi și astăzi rătăciți.

Statornici vom iubi Lucrarea, și glas străin nu vom urma,
ci totdeauna după Domnul vom merge toți pe urma ta.

Vom duce toți cât mai departe spre Răsărit și spre Apus,
solia ta, iubit Părinte: Lucrarea Oastei lui Isus.

 

Pasăre măiastră – de Traian Dorz, scrisă și cântată la trecerea la Domnul, în 12 februarie 1938, a Părintelui Iosif Trifa, apostolul(trimisul), profetul și martirul lui Hristos, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului.

Pasăre măiastră

Pasăre măiastră, sol trimis de Sus,
vestitor al Jertfei Domnului Isus,
trâmbiță cerească, veghetor străjer,
neuitat Părinte, odihnește-n cer!

Pasăre măiastră cu duios cântat,
de Iubirea Crucii ne-ai apropiat
și din valul lumii ne-ai chemat cu zel
tot mai lângă Domnul, tot mai lângă El.

Sol trimis de Harul Dragostei de Sus
să aduci poporul nostru la Isus,
ai aprins lumina Sfântului Cuvânt
în întunecatul neamului mormânt.

Vestitor al Jertfei Domnului Hristos,
multora deschis-ai drumul luminos
al redeșteptării noastre din păcat
către Viitorul binecuvântat.

Trâmbiță cerească, sunet deslușit
care din robia morții ne-ai trezit,
către libertatea lui Isus ne-ai scos
să gustăm viața slobodă-n Hristos.

O, străjer de veghe ce pe turn ai stat
și cu stăruință ne-ai înștiințat,
credincios în Casa Domnului chemând,
ars pe rugul jertfei, te-ai sfârșit luptând.

Neuitat părinte, suflet neuitat,
odihnește-n cerul binecuvântat!
Dulcea-I fericire Domnul să ți-o dea
și cununa slavei-răsplătirea Sa!

Slăvit să fie Domnul!

 

 

 

Vino, suflete iubit
de păcat înlănțuit,
de satan mereu mințit
și de vicii crunt lovit…

Ieși din noaptea somnului,
din mormântul chinului,
la lumina Domnului,
să guști dulce raza Lui!…

Nu mai sta în moarte-acum,
în al relelor duium,
ci, vino pe-al vieții drum,
ca să scapi de foc și scrum!

Schimbă-ți mersul tău stingher,
lunecos și auster
și îndreaptă-te-nspre Cer
ca spre țărmuri un năier!…

Lasă-ți traiul păcătos,
intră-n Oastea lui Hristos,
apoi să-L urmezi voios,
ducând crucea-ți bucuros!…

Vino astăzi cât mai poți,
tot păcatul să-ți socoți,
din osândă să te scoți,
fiind pildă pentru toți!…

Nu te împietri mereu,
respingând pe Dumnezeu,
ca să n-ai sfârșitul greu
de păgân ori de ateu!…

Ci răspunde-I lui Hristos,
înălțându-te voios
și mergând tot mai frumos
la sfârșitu-ți glorios!!

Domnul să te binecuvinteze! Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean