Eseuri

SĂ VINĂ PRIMĂVARA!!!    

(eseu)

Să vină primăvara!…
Să răsară mugurii primăverii!…

În explozia mirifică a vieții, primăvara, când toate revin la viață, induce suflul învierii din adâncul mormânt al iernii, care paralizează orice mișcare și curmă orice speranță nostalgică de viață!…
În împărăția vieții primăverii renasc dorurile ancestrale și visele zglobii și instantanee cu chemările romantice eterne și tinerețea inocentă și neperisabilă a gânguritului și cântecului intrinsec al vieții nesfârșite ce izvorăște din CREATORUL, Părintele Atotputernic și Infinit din care curge Veșnicia, Cântarea, Viața, Tinerețea, Frumusețea, Armonia, Fericirea, Extazul, Ființa sau Existența și Mișcarea galaxiilor și întregului Univers, prin Fiul Său Preaiubit ISUS HRISTOS, al cărui Glas de un magnific divin inegalabil, Sublim și Unic în Împărăția Nebănuită și Eternă a Tatălui, răsună în trilurile mirifice ale mirabilei chemări la viață de peste milenii, sondând și atestând Veșnicia cu cuvintele Sale irezistibile și creatoare de Primăveri Eterne:
– Cine crede în Mine, are viață veșnică, tinerețe veșnică, împlinire veșnică, bogăție veșnică, casă, odihnă și răsplătire veșnică!!…

Pe pantele când mai abrupte, când mai domoale ale Munților Apuseni, urca spre Certege un fiu autohton, din neamul străbun al moților asupriți, neștiuți și nebăgați în seamă de nimeni!…
Pășea agale, cu pași mărunți și rari spre casa părintească, pe care n-o mai văzuse în ultimii ani și nici n-o s-o mai vadă niciodată!…
Urca pe munte cu trupul său mic, obosit, firav și bolnav, părintele Iosif, dar cu fruntea senină și vizionară, radiind și trădând emoția revederii meleagurilor natale și casei părintești, cu licăriri de aștri cerești în priviri, cu ochii săi visători de veșnici, imaculați, smeriți și blânzi ca ai Mântuitorului său cu care și-a unit și pecetluit soarta pe vecie, cu inima aprinsă și animată de iubirea lui Hristos, cu glasul interiorizat fredonând ca pentru sine și pentru umanitate un imn de recunoștință și adorație, ca un psalm davidic înălțat Creatorului și Mântuitorului său Infinit de Bun, de Milos și Iubitor, și cu gânduri mărețe, geniale, întreprinzătoare, lucide și nestăvilite de apostol sau trimis, de profet și gornist viteaz și nebiruit al lui Hristos!…
Urca pe drumul de țară anevoios și alunecos, acoperit încă de zăpada ce căzuse abundent în toiul iernii și care mai persista cu îndârjire tot mai slăbită, să acopere feeric ca o plapumă moale, albă și odihnitoare culmile și văile Munților Apuseni!…
– Doamne, fă să vină primăvara cât mai devreme, în Certege, în Sibiu, în țară și-n lumea întreagă, lumea să Te afle pe Tine, să iasă din iarna păcatului, din moartea iernii sufletești, din înghețul spiritual, din robia și închisoarea firii păcătoase și a diavolului, de sub plapuma cea groasă, neagră, putredă și urât mirositoare a somnului spiritual inert păcătos, ademenitor și ucigător de suflete – șopti părintele mergând spre casă, cu lacrimi de durere și compasiune ce-i picurau tăcut și fierbinte din ochi, ca dintr-un ocean de iubire pentru ai săi, pentru neamul său și pentru tot pământul dominat, orbit, chinuit, sărăcit, iernat și distrus de păcat prin firea lumii înșelătoare și prin amăgirea satanei!
Mergea părintele nostru în Hristos, sfâșiat de durerea avalanșei decăderii spirituale și morale a poporului, fără oprire, dar și cu avântul, suflul Duhului Sfânt, cu un curaj și zel eroic fără precedent, de a lupta cu orice preț, cu toate energiile, talentele și posibilitățile primite de la Dumnezeu, pentru salvarea cât mai urgentă a sufletelor din robia devastatoare și pierzătoare a păcatului, sub toate aspectele ei: alcoolism, analfabetism, corupție, imoralitate, formalism, oficialism, confesionalism, rasism, fanatism, sectarism sau separatism religios și celelalte vicii, păcate…
Simțea responsabilitatea și trimiterea lui Hristos pentru întreaga națiune, pentru toate sufletele din biserici, devastate și mutilate de păcat!…
– Adu, Doamne, primăvară spirituală în țară și în lume, prin robul Tău și prin Oastea Ta! – se ruga mereu părintele, în timp ce mergea spre casă tot mai obosit, dar tot mai zorit, luptând cu inerția și neputința sa trupească!…
Și, parcă, presimțind timpul scurt de viață care i-a mai rămas, se grăbea părintele să-și împlinească visul cel de primăvară spirituală pentru Biserică și țară, pentru prezent și posteritate.
– Ajută-mi, Doamne, să hrănesc cu pâinea cea cerească a Cuvântului Tău, poporul acesta flămând și analfabet spiritual, să fie toți săturați și salvați de la moartea sufletească!…Nu pot să tac, nu pot pierde timpul!…M-așteaptă o țară și o lume să vestesc Cuvântul Tău și pe Tine cel Răstignit, tuturor și pretutindeni…Dă-mi putere și întărește pe „slăbănogul de la Oaste”, pe mine, robul Tău, să vestesc iertarea de păcate, mântuirea Ta de la Cruce, s-o audă toți și s-o primească pentru izbăvirea, binecuvântarea și fericirea mântuirii lor!…
Părintele Iosif, aprins de iubirea lui Hristos pentru sufletele pierdute, moarte în păcat, ajuns acasă vându în grabă averea moștenită de la părinți, partea de pământ și de casă, pentru a-și cumpăra o tipografie modernă din Germania, numită „Mireasa Vântului”, pentru tipărirea de biblii, gazete și cărți ale Oastei, pentru alimentarea fronturilor de luptă ale Oastei Domnului, cu hrană și muniție spirituală necesară desfășurării și extinderii luptei mântuirii sufletești!…
După ce a încheiat totul cu bine, la plecarea de acasă și pe drum, părintele Iosif Trifa s-a rugat cu lacrimi fierbinți de recunoștință pentru tot ajutorul și izbânda primite de la Domnul pentru atingerea țelului, a scopului activității, misiunii și luptei sale, parcă auzindu-l în rugăciunea lui, cerând cu lacrimi Domnului:
Doamne Isuse, Preaiubitul și Preabunul meu Mântuitor, Te rog eu, nevrednicul slujitor al Tău: Adu, Primăvara Ta Eternă în sufletele și viețile tuturor, pentru fericirea, mântuirea, bogăția, răsplata și slava noastră veșnică împreună cu Tine!!!
Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Cornel Așchilean

(Roma, duminică, 5 martie 2017)