Identitatea Oastei Domnului

   Legământul este actul nașterii din nou, fiind actul de identitate al Oastei Domnului, deoarece în Oastea Domnului se intră prin legământ. Deci, legământul este „cartea de vizită” sau „documentul de identitate”, „legitimația” specială, specifică, reprezentativă a Oastei Domnului, așa precum spune însuși întemeietorul ei pământesc, părintele Iosif Trifa:        -„…Am făcut această mărturisire personală, iubiții mei, ca să vă atrag atenția asupra legământului Oastei. Oastea Domnului este un legământ de cea mai mare însemnătate pentru creșterea noastră în Domnul. Clipa cea mai hotărâtoare din viața unui suflet care intră în Oastea Domnului trebuie să fie acest legământ.
Legământul nostru trebuie să fie un hotar de viață nouă, un început de viață nouă, un început de creștere în Domnul.          Legământul cu care intră cineva în Oastea Domnului este, trebuie să fie, ziua nașterii lui celei duhovnicești, cum foarte nimerit a spus fratele Oprișan de la București. Începând cu această zi a nașterii, ostașul trebuie să crească mereu în Domnul.
Așadar, vedeți, creșterea cea duhovnicească cere multe, multe lucruri de seamă. Ce lucru dureros este să vezi creștini care își închipuie că pot crește în cele duhovnicești cu câteva cruci aruncate cu grabă seara și dimineața și cu câte un „Tatăl Nostru” spus la repezeală.” (Din: „Să creștem în Domnul”).
Legământul părintelui Iosif din noaptea de Revelion 1922/1923, inspirat de Duhul Sfânt, a fost momentul sau actul nașterii lui din nou și actul de naștere, de identitate a unei lucrări profetice, ecumenice, de renaștere spirituală, de misionarism laic și voluntariat duhovnicesc, denumită Oastea Domnului, nume inspirat de Duhul Sfânt părintelui Iosif, profetul și martirul lui Hristos!…
Legământul de intrare în Oastea Domnului, făcut de un suflet cu Domnul, prin pocăință, în temeiul Jertfei lui Hristos de la Golgota, îl naște din nou, îl învie din mormântul păcatului, îl schimbă radical în bine , prin Apa cea Vie a Cuvântului lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, cei Doi Părinți Cerești, Divini, care nasc un suflet, o ființă umană pentru Împărăția lui Dumnezeu, precum i-a spus și i-a cerut Domnul Isus Hristos lui Nicodim, profesor de teologie(învățător al Legii) în Israel (Ioan 3:1-10).
Pe lângă ceea ce am citat mai sus, Părintele Iosif, fondatorul văzut al Oastei Domnului, a spus și a scris mult și multe învățături duhovnicești despre legământ, dintre care mai cităm:
-„Legământul Oastei este și legământul aflării Bibliei, este și legământul nostru cel sfânt că vom < <păzi>> din tot sufletul și din toată inima noastră toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu. Căci Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci să fie „aflată” de orice suflare care caută mântuirea. Și nu numai să fie aflată, ci să fie și citită. Și nu numai să fie citită, ci să fie și împlinită și trăită. Dumnezeu n-are o carte ce trebuie numai citită, ci o Carte ce trebuie și trăită și împlinită!”
-„În timpul din urmă, Oastea Domnului a ajuns la o răspântie. A început să se audă: „Oastea-i ici, Oastea-i colo”. Dar eu strig „de pe acoperișul caselor”: Oastea nu-i nici ici, nici colo, ci Oastea-i numai acolo unde se ține cu sfințenie legământul și hotărârea noastră de la început de a trăi deplin Evanghelia, declarând război tuturor patimilor și păcatelor. Unde se ține legământul cu sfințenie, acolo-i Oastea Domnului! Acest legământ e puterea Oastei și a ostașilor.” (Alcoolul, duhul diavolului)
-„Oastea Domnului este o mișcare de renaștere duhovnicească, în credința și învățătura cea dreaptă, în care orice suflet care vine trebuie să pună o hotărâre și un legământ că o rupe cu viața lumească dinainte și cu trecutul său cel păcătos. Și să înceapă o viață nouă cu Hristos și pentru El.
Hotărârea și legământul de predare în slujba Domnului nostru Isus Hristos, constituie hotarul cel mare de la care sufletul se desparte definitiv de Satana și se unește definitiv cu Hristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea largă și o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta este hotarul de la care omul moare pentru lume și pentru păcat și începe să învieze și să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu.
Cine face legământ de ascultare și viețuire cu Hristos și își ține acest legământ până la moarte, numai acela va primi cununa vieții din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nostru Mântuitor și Răscumpărător, Isus Hristos. Dar cine se leapădă și își calcă hotărârea și legământul său, acela va avea parte de lepădare și de la Hristos.
La picioarele Crucii lui Isus cel Răstignit să punem și noi, fiecare, gând de hotărâre și legământ de a-L urma pe El până la sfârșit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoare cununa vieții veșnice.
Veniți să facem o hotărâre și să punem un legământ de luptă împotriva tuturor relelor din viața noastră și de slujire cu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră. Să scoatem toate păcatele din viața noastră, din casa noastră și din țara noastră. Și să înstăpânim în locul lor toate virtuțile și roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, a familiei noastre și a țării noastre.”
Fratele Traian Dorz spune același adevăr despre valoarea, importanța veșnică a legământului dintre Dumnezeu și om și invers, dintre un suflet uman și Creatorul și Mântuitorul nostru, identificând legământul, din propria lui experiență trăită în momentul legământului său, ca fiind momentul nașterii din nou:
 -„Nașterea din nou, trebuie să repetăm de o mie de ori și tot nu va fi prea mult, nașterea din nou este o transformare totală, ca a doua naștere a sufletului, după prima naștere a trupului nostru. Este clipa fericită și cerească a legământului nostru cutremurător și unic pus de bunăvoie și din tot sufletul ca o predare totală și definitivă…Clipa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimile tale, cu toată ființa ta: Al Domnului sunt(Isaia 44:5).
Atunci Cuvântul lui Dumnezeu care este Apa, îi curăță omului mintea și-i dă o cunoaștere nouă. Iar Duhul lui Dumnezeu care este Puterea, îi curăță omului inima, dându-i o simțire nouă.” (Din: „Condiția mântuirii”).
-„Un ostaș fără legământ nu poate fi socotit un ostaș deplin. Nici el nu se știe legat în totul de Domnul decât după depunerea acestui legământ sfânt, după cum un soldat nu se poate socoti de încredere și devotat țării decât în clipa când depune jurământul, care este legământul său unic și definitiv. Un soldat fără jurământ nu este soldat deplin și țara nu se poate bizui niciodată pe el. Nici comandantul lui. Tot așa, un ostaș fără legământ nu este vrednic de încredere în fața Domnului. Cine se ferește de legământ nu este cinstit în fața lui Dumnezeu. Și Domnul nu Se poate încrede în el (Ioan 2:24)… Astfel sărbătorirea legământului frățesc va rămâne pe totdeauna neuitată, așa cum și trebuie să rămână pentru cei care au avut bucuria de a se uni atunci pe deplin cu Domnul și Mântuitorul lor Isus. Iar pentru ceilalți va fi un prilej de mare și luminată bucurie duhovnicească.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, pecetluiește cu Harul Tău și cu puterea Ta legământul nostru hotărât cu Tatăl nostru Cel ceresc, pus prin Jertfa Crucii Mântuitorului nostru Isus Hristos și întărit de pecetea darului Tău cel veșnic și sfânt. Umple-ne, Duhule Sfinte, de lumină și putere și condu-ne cu biruință prin toate luptele până la cea din urmă, când vom primi cununa vieții, la intrarea pe porțile Ierusalimului ceresc. Amin.”
Slăvit să fie Domnul!
                                                Cornel Așchilean

Ce sfânt e-un legământ

Ce sfânt e-un legământ, că Însuși
Hristos, cu Sânge l-a-ntărit
și l-a pecetluit cu prețul
de Jertfă care l-a sfințit.

Când omul, lui Hristos jertfește
ființa și voința sa,
se leagă el de bunăvoie
că-L va sluji și asculta.

Când omul vine și-și supune
ființa sa lui Dumnezeu,
ce poate fi mai sfânt ca asta,
mai cutremurător și greu!

Când pasu-acesta-i sfânt și unic
cum unică-i ființa sa,
ce-ar mai putea să-l facă-n stare
să-l uite sau a și-l călca?

…Să nu-ți privești cu ușurință
cuvântu-n care te-ai legat.
Ținându-l, ești prin el un înger,
călcându-l, ești un blestemat.

O, Dumnezeu Atotputernic
al Veșnicului Legământ,
ajută-ne pe fiecare
să ni-l păstrăm pân-la mormânt.

Traian Dorz

Pledoarie pentru lupta sfântă a mântuirii:

Războinic viteaz, încinge-ți sabia, podoaba și slava, da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgețile tale sunt ascuțite: sub tine vor cădea popoare și săgețile tale vor străpunge inima vrăjmașilor împăratului.”

(Ps. 4544: 3-5)

Ostas_2

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul.”

(Efes. 6:11-13)

„ Suferă împreună cu mine ca un bun ostaș al lui Hristos. Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Și cine luptă la jocuri, nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli.”

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința.”

(2 Tim. 2:3-5; 4:7)

Albia sau matca Bisericii, fără revărsarea apelor vii ale Duhului Sfânt prin Oastea Domnului, va rămâne mereu seacă, goală, uscată, și la fel, revărsarea Apei Vii, a Duhului Sfânt în Oastea Domnului și prin ea, este posibilă, curgând numai în albia uscată a Bisericii, nu în altă parte!…Aceasta este o realitate eternă, care nu poate fi schimbată de nimeni nici într-un sens, nici în altul!…

***

Atât Biserica fără Oastea Domnului, cât și Oastea Domnului fără Biserică, nu pot funcționa bine, normal, roditor, ci numai împreună!…

***

Dacă Oastei Domnului ar putea să i se ia revărsarea Duhului Sfânt prin oficializarea și formalismul religios eretic din Biserică, ar rămâne și ea seacă și fără rod duhovnicesc, la fel cum este Biserica în care a născut-o și la care a trimis-o Dumnezeu pentru a o renaște, și dacă Bisericii ar putea să i se ia Oastea Domnului prin respingerea și persecuția ei chiar de Biserică, Biserica ar rămâne în continuare o albie străbună secată, uscată de secole, fără revărsarea apelor vii și a rodirii Duhului Sfânt!…

***

Biserica fără Oastea Domnului, e ca pomul fără rod, ori cu rod amar, sălbatic!…

***

Oastea Domnului în afara Bisericii își pierde sensul, identitatea, funcționalitatea, puterea, suflul și rodirea Duhului Sfânt!…

***

Părintele Iosif Trifa, cât și urmașul lui ales de Dumnezeu, fratele Traian Dorz, este profetul adevărat și de necontestat pentru vremurile noastre din urmă, al Adevăratului Dumnezeu Înomenit, Isus Hristos!…

Cornel Așchilean

 

   Oastea Domnului este o lucrare sau mișcare duhovnicească, profetică și ecumenică (supraconfesională) de renaștere spirituală, apărută și născută prin inspirație divină, prin revelația Duhului Sfânt în inima, sufletul și viața preotului ortodox român Iosif Trifa, om, apostol și profet ales, chemat, înzestrat, investit și trimis de Dumnezeu pentru a face această lucrare duhovnicească, acest curent spiritual înnoitor al renașterii sufletești a oamenilor din Biserica Ortodoxă Română și din alte biserici, a poporului român și a altor popoare!…
Oastea Domnului este „aflarea și vestirea lui Isus Hristos cel Răstignit!”, așa precum o definește întemeietorul ei pământesc, părintele Iosif Trifa, apostolul, profetul, geniul creștin și martirul lui Hristos, redescoperitorul trăirii autentice, fericite și mântuitoare în Hristos, prin convertirea lui mai întâi, prin nașterea din nou sau renașterea lui sufletească prin întoarcerea lui totală și ireversibilă la Hristos, în actul legământului nou-testamentar, legământ pe care Dumnezeu vrea să-l încheie cu orice suflet uman, în temeiul Jertfei lui Hristos de la Golgota, pentru iertarea păcatelor, eliberarea sufletelor din robia diavolului prin păcat și mântuirea tuturor celor ce o doresc cu sinceritate, mai presus de orice lucru, interes sau bun pământesc trecător!…
Poetul și cântărețul Asaf în psalmul 5o.5 spune despre Legământul dintre Dumnezeu și om: „El(Dumnezeu) strigă spre ceruri sus și spre pământ, ca să judece pe poporul Său:„Strângeți-Mi pe credincioșii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” și Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre Noul Legământ în multe locuri din Biblie, dintre care cităm: „Luați aminte și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David.”(Isa.55:3); „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un Legământ nou, nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul:voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând:„Cunoaște pe Domnul!”. Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”(Ier.31:31-34); „M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire: Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu care ții Legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale!”(Dan.9:4); „Legământul Meu cu el era un Legământ de viață și de pace…”.(Mal.2:5); „Apoi a luat un pahar și după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicând:„Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți , spre iertarea păcatelor.”(Mat.26:27-28); „Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei când le voi șterge păcatele.”(Rom.11:27); „Ci v-ați apropiat de Muntele Sionului, de Cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți, de Isus, Mijlocitorul Legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.”(Evr.13:22-24); „Dumnezeul păcii, care, prin sângele Legământului celui veșnic, L-a sculat din morți pe Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui și să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”(Evr.13:20-21); „Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său…”(Apoc.11.19).
Părintele Iosif Trifa, care s-a născut din nou pentru Împărăția lui Dumnezeu (In.3:3,5), în clipa legământului său din noaptea Anului Nou 1922/1923, când s-a predat total și etern lui Hristos, Sfintei Treimi, fiind inspirat de Duhul Sfânt să scrie acea chemare de întoarcere la Dumnezeu, prin pocăință și naștere din nou, de predare lui Hristos și slujire veșnică a Lui, a tuturor sufletelor dornice de mântuire, prin hotărârea scrisă și publicată în primul număr din anul 1923, al foii religioase „Lumina Satelor”, al cărei redactor era, pentru eliberarea poporului, a fiilor Bisericii din robia păcatului, din alcoolism, tabagism, din decăderea morală, din erezia formalismului religios strecurat în Biserică, prin compromisul cu păcatul, din afacerismul religios, din oficialismul religios, prin slujirea literei religioase și îndepărtarea, lepădarea Duhului, amăgitoare și ucigătoare de suflete a celor care o îmbrățișează(2Cor.3:6), având doar o formă de credință și evlavie exterioară, lipsite de putere(2Tim.3:5), fără prezența și rodirea Duhului Sfânt în ei!(Gal.5:22-23). Ce tristă, amăgitoare și pierzătoare stare spirituală este aceea a unui suflet care se crede creștin prin botez și prin participarea obișnuită și constantă la Sfânta Liturghie și la Sfânta Împărtășanie, dar care trăiește în vicii și păcate, perseverând în ele, înșelându-se cu o practică religioasă formală, de rutină, lipsită de prezența și cunoașterea reală a lui Hristos, fără trăirea cu El în fiecare zi și clipă a vieții pământești!!…
Iată ce spune despre Oastea Domnului fratele Traian Dorz, poetul și scriitorul, profetul și martirul lui Hristos, urmașul și continuatorul operei spirituale a părintelui Iosif Trifa, apostolul, profetul și martirul lui Hristos, în capitolul 14 intitulat „Lucrarea profetică”, din volumul 25 intitulat „Întâi să fim”, din colecția „Cugetări Nemuritoare”:

„Lucrarea profetică

Lucrarea mântuitoare, mișcarea evanghelică în care ne-a chemat pe noi Dumnezeu, este o lucrare profetică. Este un glas care strigă prin pustia acestei lumi: pregătiți calea Domnului!
Orice lucrare care n-are nici un scop pământesc, ci numai unul ceresc, este o lucrare profetică, este un glas profetic, este o solie cerească.
Orice profet trimis de Dumnezeu a primit o solie clară, un scop precis, o misiune limpede. Dumnezeu Duhul Sfânt n-a trimis nici un profet și n-a inițiat nici o mișcare fără un scop și fără un mesaj determinat. Toți profeții Domnului, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, sunt o dovadă clară despre acest adevăr.
Lucrarea Oastei Domnului este un profet, solia ei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic, scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată ei este să cheme la nașterea din nou tot poporul nostru și să trezească din somnolență la o viață vie și lucrătoare toată biserica noastră. Apoi, prin poporul nostru, alte popoare, iar prin biserica noastră, alte biserici.
Mesajul esențial al Evangheliei este un mesaj universal supraconfesional, un fenomen divin comun tuturor religiilor și valabil pentru orice timp și pentru orice loc. El aduce soluționarea pașnică a tuturor problemelor conflictuale, atât dintre popoare cât și dintre confesiuni și indivizi. Numai interpretarea tendențioasă și deformată a unor interesați și vrăjmași, a deformat acest mesaj divin. Oastea Domnului preia curat și-l implică cinstit tocmai acest mesaj în locul ei, în munca ei și în vremea ei. Oricine este și va fi de bună credință, se va convinge de acest adevăr.
Această lucrare profetică a fost ridicată în mijlocul poporului nostru ca un steag salvator și ca o trâmbiță de alarmă și deșteptare la lupta contra păcatului și pentru dezrobirea noastră sufletească. Și a fost ridicată în biserica noastră ca un curent de renaștere spre viața primilor creștini. Nimic lumesc, nimic interesat material, nimic dubios și ascuns. Totul evanghelic, patriotic, divin. Singur diavolul poate fi împotrivă, fiindcă numai el este amenințat de acest profet divin.
Priviți în jurul vostru și veți vedea peste 20 de milioane de suflete ale părinților noștri, ale fraților, surorilor, rudeniilor, prietenilor, vecinilor și concetățenilor noștri, se pierd din lipsa cunoașterii lui Dumnezeu și a mântuirii lui Hristos. Toți străjerii care ar trebui să trezească acest popor și să-l salveze prin Hristos, dorm ei înșiși pierduți. Cât de necesară este salvarea tuturor în acest ultim ceas! Pentru asta a ridicat Dumnezeu acest profet! Fie-vă milă ca de niște copii peste care arde casa și ei dorm! Voi toți cei care v-ați trezit o clipă mai devreme și ați scăpat din foc, veniți și vă înrolați în această oștire salvatoare, uniți-vă glasul cu acest strigăt de trezire și ajutați la salvarea celor ce nu-și dau seama nici acum de moartea nefericită care îi așteaptă și pe pământ și sub pământ!
Nu căuta să te mântuiești numai pe tine singur, nu spune: eu m-am trezit, eu mi-am aflat adăpostul, eu sunt salvat, nu-mi pasă de alții. Cine zice așa este un blestemat și un nelegiuit. Un profet din vechime a zis: blestemată să fie rugăciunea celui care se roagă numai pentru el singur, dar binecuvântată să fie rugăciunea celui care se roagă pentru toți. Osândit să fie sufletul celui care caută să se mântuiască numai pe sine singur, dar fericită să fie mântuirea celui care caută să-i mântuiască pe toți. Domnul nostru Isus Hristos a venit în lume și S-a dat pe Sine Însuși morții pentru ca să ne salveze pe noi toți. Și noi trebuie să îmbrățișăm Cauza lui Dumnezeu care este mântuirea tuturor semenilor, începând cu cei mai apropiați de noi și întinzându-ne până la marginile pământului și ale vremii. Abia atunci noi vom fi devenit niște credincioși fii ai lui Dumnezeu, când vom avea conștiința răspunderii pentru mântuirea tuturor semenilor noștri. Când ne va durea pentru ei, când vom suferi pentru ei, când vom fi în stare să spunem- cum spunea sfântul Pavel: „aproape că doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești”(Rom.9.3).Să nu ne izolăm într-un grupuleț restrâns de suflete înguste, să ne tot lăudăm unii pe alții și să ne tot învățăm unii pe alții scornind și scormonind tot felul de interpretări biblice, iar de alții să nu ne pese… Nu este o mai mare înșelăciune de la cel rău decât asta.
Cuvântul Domnului ne spune: „Voi sunteți sarea pământului”…Locul sării este tocmai acolo unde amenință stricăciunea. Și unde este mai nevoie de niște credincioși adevărați decât acolo unde multe suflete sunt amenințate cu putrefacția păcatului?
Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii.” Locul luminii este tocmai acolo unde se întinde și stăpânește nimicitor întunericul. Și când a fost oare mai nevoie de luminători ai lui Hristos ca acum, în acest veac de necredință și desfrâu, când lumea întreagă este mai amenințată ca oricând de haos și de pierzare? Dar cum să fie împiedicată stricăciunea dacă tocmai sarea, care trebuie să se topească spre împiedicare morții, se izolează și se cruță în comoditate, în lene, în frică? Și cum să fie împrăștiat întunericul dacă, tocmai luminile care trebuie să se topească luminând în sfeșnice, se ascund sub felurite obroace să-și lumineze lor înșile, cruțându-și viața și urmându-și foloasele lor?
Glasul profetic al Oastei Domnului tocmai cu scopul acesta a fost ridicat de Dumnezeu ca, de la început, să trezească întreg sufletul acestui popor și să-l înroleze într-o mare și sfântă oștire luptătoare împotriva păcatului. Oștirea aceasta profetică nu are alt statut decât Biblia, nu are alt ideal decât grăbirea venirii Împărăției lui Dumnezeu în toate sufletele și în toată lumea. Și nu are alte mijloace și altă forță pentru aceasta, decât rănile, lacrimile sale, cântările sale și jertfa ei. Ca și toți ceilalți profeți dinaintea sa.
Doamne Isuse și Duhule al profeției, încununeaz-o cu răsplata și roada înaintașilor ei.
Amin.”

Dacă în timpul fratelui Traian Dorz, când era persecuția religioasă a dictaturii comuniste și granițele României erau închise pentru străinătate(în special pentru țările capitaliste), chemarea fratelui de atunci, din urmă cu aproape 30 de ani, de a face misionarism și evanghelizare într-o Românie decăzută spiritual și moral, pentru salvarea celor peste 20 de milioane de suflete care alcătuiau populația de atunci a țării, era atât de necesară și urgentă, cât de actuală, imperioasă, stringentă, decisivă, imperativă, unică și responsabilă înaintea lui Dumnezeu este azi pentru noi chemarea fratelui, când nu doar o Românie, ci o lume întreagă, cu granițele deschise, așteaptă să fie adusă grabnic la Hristos, pentru ridicarea și mântuirea celor aproximativ 7 miliarde de suflete de pe planetă din prăbușirea spirituală și morală care este și mai înfiorătoare, mai devastatoare și ucigătoare decât era pe vremea părintelui Iosif Trifa și a fratelui Traian Dorz!…
Deci, la luptă sporită, neîncetată și vitează, frați și surori din Lucrarea profetică și ecumenică(supraconfesională), a renașterii spirituale – Oastea Domnului!…Ne-așteaptă o lume întreagă, de pe toate meridianele globului pământesc, să o chemăm la Hristos cu rugăciune, cu lacrimi, cu dăruirea noastră, cu toate posibilitățile materiale, darurile și talentele de care dispunem, cu toți talanții primiți de la Domnul și în primul rând cu trăirea noastră adevărată, profundă și eroică în Hristos Domnul!
E vremea luptei în războiul mântuirii sufletești a Oastei Domnului, cât timp ne-a mai rămas de trăit pe acest pământ, pentru ca apoi să ne odihnim etern și fericit, încununați de biruință și răsplătiți pe veci de Domnul în Împărăția Dragostei Lui Nesfârșite și Slăvite!!…
Amin.
SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

Cornel Așchilean

 

 

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh.
Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-Se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!
Doamne, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Părinte Etern, Fiule Divin și Duhule Sfinte, venim cu recunoștință nesfârșită, cu adorație fără seamăn și cu mulțumire și cinstire infinită adusă Numelui Tău, Treime Sfântă, pentru darul mântuirii Tale cu care Te-ai milostivit față de noi păcătoșii și nevrednicii robi ai Tăi, prin care vrei să ne câștigi pentru Împărăția Ta Unică și Slăvită, trimițând la noi pământenii, pentru îndurarea Ta fără margini față de noi, Lucrarea Profetică a Oastei Tale, prin care ne regenerezi spiritual, ne învii și ne scoți din mormintele păcatelor noastre, în care eram morți față de Tine, dar Tu în bunătatea și dragostea-Ți fără sfârșit, ai hotărât să ne salvezi, pentru a fi fericiți, împliniți și mântuiți pe vecii vecilor împreună cu Tine, Creatorul și Răscumpărătorul sufletelor și vieților noastre, Treime Infinită, Cântată și Adorată de-ntregul Univers!!!
Mulțumim Ție, Dumnezeule Slăvit, Binecuvântat și Înălțat mai presus de pământ și de Ceruri, pentru că într-o vreme și-ntr-o stare de cea mai neagră întunecime, de cea mai mare și apăsătoare penurie spirituală, de cea mai cruntă robie, ignoranță și rătăcire sufletească și de un declin moral și spiritual fără precedent, ai trimis Soluția Ta Divină Salvatoare, Singura Mântuitoare, a Nașterii din Nou, prin convertire și trăire cu Tine, prin întoarcerea umanității la Izvorul Veșnic Viu al Golgotei Tale, la regăsirea și retrăirea Creștinismului Primar, valoare și dimensiune cerească pierdută de actualul așa-numit „creștinism”, un impropriu creștinism secularizat, declasat, virusat, compromis, robit și ucis sufletește de toate viciile, de toate păcatele scăpate de sub controlul înfrânării, înmulțite tot mai mult și practicate în forme și cu mijloace tot mai noi de păcătuire, inexistente în trecut!…Mulțumim, deci Ție, Eternule Creator, Suveran Stăpân și Guvernator Absolut și Unic al întregului Univers creat de Tine, că ai născut în poporul român și în Biserică o Lucrare Profetică, o Mișcare Ecumenică(Supraconfesională), Oastea Ta, cu țelul, cu atributul și angajamentul ei precis, ireversibil și invincibil, de a chema sufletele robite și ucise de păcat la renașterea lor spirituală, la nașterea din nou prin Cuvântul Tău și prin Tine, Duhule Sfinte, în actul suprem și decizional divino-uman, liber consimțit, al Legământului Nou-Testamentar, al Tău cu noi și al nostru cu Tine, Dumnezeule Nemărginit de Bun, în egală măsură și în temeiul Jertfei Tale de la Golgota, Isuse Drag, Mântuitorul nostru Unic și Etern, legământ prin care noi murim față de lume și față de păcat și ne naștem din Tine, primind Identitatea Ta, Apartenența Ta, Domnia și Mântuirea Ta, Isuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Salvatorul și Mirele Nostru Veșnic!!!… Apoi prin Oastea Ta, care are și poartă în Numele Ei, Numele Tău, identificându-se astfel cu Tine, să unești pe fiii Tăi despărțiți și dezbinați în fracțiuni, confesiuni, „biserici creștine”, după ce mai întâi îi vei învia din mormântul păcatului și al literei religioase bigote, înșelătoare, luciferice, care i-a robit și omorât cu religiozitatea lor falsă, superficială, formalistă și ucigătoare de suflete (2 Cor.3:6), pentru a-i face pe toți vii și uniți prin Harul Tău, în Biserica Ta cea Vie și Nemuritoare, prin Oastea Ta luptătoare și biruitoare, ca să fii și să rămâi Tu, Isuse Drag, Singurul și Adevăratul Păstor Divin, având o Singură Turmă, născută și câștigată prin Jertfa Ta Supremă de pe Cruce (Ioan 10:16), formând un Singur Popor al Tău Răscumpărat de Tine, ales din toate popoarele lumii(Apoc.7:9)!…
Îți mulțumim, Isuse Doamne, Stăpânul, Proprietarul, Părintele și Conducătorul Oastei Tale, pentru purtarea Ta de grijă față de Lucrarea Ta, născută di Rănile Tale, fiindcă n-ai lăsat-o nimicită de dușmanii Tăi și ai Ei, erijați în „conducători” aleși de Tine, dezbinători și ucigători de suflete, purtători și semănători de neghină în ogorul Oastei Tale, virusați spiritual mortal de duhul și păcatul luciferic al șefiei religioase, al slavei deșarte, al pretenției diabolice de „proprietari”, de „stăpâni” sau de „conducători” peste Lucrarea Jertfei Tale, falsificatori ai adevărului învățăturii curat-evanghelice a Oastei Tale, hoți și nimicitori de suflete ai celor slabi în credință, îndoielnici și nestatornici, profitori, râvnitori după întâietăți, vânători de avantaje „frățești” și de scaune de conducere, compromiși de vicii ale alcoolului și imoralității, prieteni cu „lumea bună creștină”, păgânizată prin comportament indecent, prin oficialism și formalism religios putred, declasat, molipsitor și pierzător de suflete ale celor care se lasă atrași, înșelați și robiți de plagiatorii religioși, de funcționarii religioși confesionaliști, pretendenți și lipsiți de scrupule ai „dreptei credințe”!…
Te rugăm,Doamne Dumnezeule, dăruiește Oastei Tale putere de luptă și biruință împotriva păcatului de orice fel și împotriva duhurilor răutății strecurate în Lucrare, care vor nimicirea Ei prin falsificarea învățăturii Ei, adusă de impostorii religioși legaliști, oficialiști, nenăscuți din nou, formaliști vicleni, strecurați în Lucrare după Revoluție, renăscând duhul luciferic antihristic al mitropolitului Nicolae Bălan, de pe vremea părintelui Iosif Trifa, întemeietorul pământesc prin care ai născut și format Oastea Ta, și ducând-o la lupta cauzei Tale în lume, să-și împlinească cu toată hotărârea ei înflăcărată și puterea smerită primite prin Suflul Tău, Duhule Sfinte, revărsat peste Oștirea Ta Sfântă, misiunea, datoria ei de conștiință la care ai chemat-o, de a aduce o țară, o biserică și o lume întreagă la întâlnirea cu Tine, la aflarea Ta și la trăirea cu Tine, prin nașterea ei din nou în legământul făcut cu Tine și în primul rând al Tău încheiat cu ea, prin Jertfa Ta de la Golgota, prin sângele Tău vărsat pentru spălarea păcatului și mântuirea tuturor, apoi la slujirea Ta, pentru Slava Nesfârșită adusă Numelui Tău și pentru rodirea ei cerută de Tine!…
Dar mai întâi, Te rugăm, Doamne, șterge fărădelegile robilor Tăi, cu care Te-am întristat și chinuit până acum și prin care, asemenea poporului Tău de odinioară, în loc de cinste și slavă, am adus ocară Numelui Tău Preasfânt și am făcut de rușine Oastea Ta înaintea lumii care nu Te cunoaște și nu Te cinstește pe Tine, ci luptă împotriva Ta, împotrivindu-se voii Tale!…De aceea, venim cu păcatele noastre știute ori neștiute, voite sau nevoite, ascunse sau făcute pe față până azi, și Te rugâm, Creatorul și Mântuitorul nostru, să ne ierți de toată vina păcatului nostru, să ne speli cu Sângele Tău de toată murdăria, urâțenia și negreala păcatului nostru, redându-ne iarăși inocența Ta, pacea și bucuria mântuirii, a îmbrățișării și prezenței Tale și a rodirii Tale, Duhule Sfinte, în inimile și viețile noastre, prin reînnoirea legământului nostru cu Tine, a hotărârii noastre de-a Te iubi, asculta și urma pe Tine, Dumnezeule Nemărginit, aici pe pământ și-n Veșnicie!!…
Căci a Ta este Slava, Puterea și Mărirea, Dumnezeule Treimic, acum și-n vecii vecilor!!… Amin.
   Slăvit să fie Domnul!
                                                        Cornel Așchilean
Către toți frații și surorile din Oastea Domnului
și către toți oamenii de bine care, mai presus
de orice interes sau lucru pământesc trecător,
vor cu adevărat mântuirea sufletelor lor!

Slăvit să fie DOMNUL!
„Nu este nimic nou sub soare”-zice Eclesiastul (Ecl.1:9), de aceea, ceea ce a fost pe vremea părintelui Iosif Trifa, se repetă cu noi astăzi și-n toate timpurile și generațiile până la sfârșit, pentru mântuirea celor care o doresc mai presus de orice plăcere, bogăție, interes și orientare pământească trecătoare!
Problema păcatului, a viciilor, a patimilor care caută să-i înșele, cucerească, robească,neferi-cească și să-i arunce în iad pe bieții oameni muritori, perisabili pe acest pământ, a fost o problemă de la începutul creării(facerii) omului și rămâne actuală până la sfârșitul omenirii, dar cine-L ascultă pe Dumnezeu este iertat, vindecat, eliberat de orice patimă sau păcat, mântuindu-se prin harul divin, prin credința în Jertfa lui Hristos (Efes.2:8-10).
Părintele Iosif Trifa, ales, chemat de Dumnezeu și inspirat de Duhul Sfânt, a făcut un început nou, creștinesc pe vremea lui, prin Lucrarea de renaștere spirituală a Oastei Domnului, așa cum a fost și pe vremea Sfinților Apostoli, a primilor creștini, o chemare la încreștinare sau reîncreștinare a fiecărui suflet, la o altoire vie în Hristos, la nașterea din nou, cea sufletească, prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt-cei doi Părinți Cerești- așa cum spune și scrie fratele Traian Dorz, poetul, profetul și martirul lui Hristos- Părinți Divini care ne nasc pentru Împărăția lui Dumnezeu, așa precum ne naștem din cei doi părinți trupești pentru lumea și viața aceasta pământească trecă-toare.
Una dintre problemele sau patimile care au fost în primul secol creștin și înainte de întrupa-rea Domnului și bineînțeles și în timpul părintelui Iosif Trifa și care există și astăzi, este problema sau păcatul beției, împotriva căreia a luptat părintele Iosif, a continuat fratele Traian Dorz și ni se cere și nouă azi această luptă pentru eliminarea ei, pentru dezrobirea oricărui suflet, a oricărei persoane prinse în capcana și în închisoarea acestei patimi distructive și pierzătoare!
Bineînțeles, lupta mântuirii noastre trebuie să fie cu toate viciile, cu toate păcatele care ucid sufletul omului, apoi trupul, aruncându-l în iadul înfricoșător și veșnic, dacă acel suflet nu vine la Hristos cu problema păcatului sau patimilor lui!…
Dumnezeu nu dorește, nu voiește moartea și suferința veșnică a păcătosului, ci dorește învi-erea oricărui suflet din mormântul păcatului, pentru a fi viu, mântuit și fericit în vecii vecilor (Ezec.18:23)!…
Părintele Iosif Trifa, inspirat și luminat de Duhul Sfânt, a început în noaptea de Revelion 1922/1923, chemarea la o viață nouă, la adevărata viață în Hristos, născându-se astfel Oastea Domnului, care luptă împotriva tuturor viciilor, păcatelor, ispitelor și căderilor omenești, grupate în cele trei categorii: trupești, sufletești și duhovnicești, pentru eliberarea sufletelor din capcana și robia diavolului și învierea lor prin nașterea din nou din Cuvântul și Duhul Sfânt, care este condiția obligatorie a mântuirii, precum i-a spus și cerut Domnul lui Nicodim (Ioan 3:3,5).
Între alte probleme grave și acute, problema alcoolului este și ea o problemă urgentă de rezolvat azi, când tot mai mulți frați care se numesc ostași, s-au întors iarăși la consumul de alcool pe care-l lăsase o vreme după legământul lor făcut cu Hristos, sau pe care nu l-au lăsat niciodată cu adevărat, înșelându-se singuri!
Părintele Iosif a luptat și a dorit să fie Oastea Domnului fără alcool, la fel și fratele Traian Dorz, fratele Ioan Marini și toți ceilați frați de frunte din Oastea Domnului. Din vorbirile și scrierile lor se desprinde clar ideea că Oastea Domnului adevărată e cea fără alcool, nu cea cu alcool!
Împotriva consumului de alcool a scris părintele Iosif renumita carte „Alcoolul-duhul diavo-lului”, iar fratele Traian prin multe vorbiri și scrieri a combătut orice consum de alcool, de orice fel și-n orice măsură mai mare sau mai mică. Cităm doar câteva versuri dorziene referitoare la alcool:
„Nu vă înșelați, Cuvântul ne înștiințează greu:
nu puteți și cu alcoolul să fiți și cu Dumnezeu,
nu puteți bea și paharul Domnului și-al lui Satan;
cine-i prieten cu alcoolul, e cu Dumnezeu dușman!”
În „Dreptarul învățăturii sănătoase”, la sfârșitul capitolului „Despre alcool” (pe care vă rugăm să-l citiți cu atenție și însușiți), fratele Traian concluzionează: „Cine bea alcool în oricât de mică măsură, nu poate să fie un bun ostaș al lui Hristos!”
Cine vine la Hristos cu adevărat și se naște din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, Îl ascultă, urmează și slujește pe Domnul, eliberat de orice viciu sau păcat. „Nu vă îm-bătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.”(Efes.5.18). „Omule! Alcoolul este pieirea ta și a neamului tău”-scrie părintele Iosif în „Alcoolul-duhul diavolului”.
Vă rugăm, deci, fraților și surorilor, care beți alcool de orice fel și-n orice măsură, pentru dragostea nemărginită a Domnului, dovedită prin Crucea Lui purtată pentru mântuirea noastră și pentru jertfele părinților și înaintașilor noștri sfinți, care au făcut totul și au lăsat totul din dragoste față de Hristos și pentru aducerea noastră la El și mântuirea noastră, curățați-vă inimile, viețile și casele voastre de ALCOOL și veți fi binecuvântați!!
Cine ascultă de Cuvântul lui Hristos și de învățătura Oastei Domnului, trimisă și lăsată nouă de Duhul Sfânt, prin părintele Iosif Trifa și fratele Traian Dorz, devine împlinit, fericit și mântuit, aici pe pământ și-n Veșnicie! Amin.
SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

Un grup de frați  care vă iubesc și vă doresc binele etern în Hristos!

Scrisoare deschisă consemnată de Așchilean Cornel

Roma, Italia, mai 2015, publicată pe internet în 22 dec. 2015